M-am saturaaaat

 Poti sa iti schimbi personalitatea? Drastic? In 24 de ore?

  Pe scena. Nu stiam eu de ce vreau sa ajung pe scena. Ma tot gandeam ca poate am „chemarea”.  Cum au calugaritele spre manastiri. Sau viitoarele calugarite. Persista piticu’. Acum am descoperit.

  Pentru ca vreau sa spun povesti. Daca deschid gura si incep sa chiar spun povesti nimeni nu se prinde ca eu defapt nu povestesc ce-am auzit la stiri. Zici ca dau raportul. Adio vis de povestitoare.

  Vreau sa creez imagini. La capitolu’ asta exista prea multe „ajutoare”. Trebuie doar sa ai idei si sa persisti. Imi e usor sa par ceva. Dar! Adio si vis de generator de imagini! Imi e greu sa ma decid si sa pastrez o imagine. Ma tine cateva ore dar dupa, daca nu-mi revin, dau in alte imagini.

  Vreau sa imi permit sa ma rasfat. Adio gand de rasfat! Sunt prea lenesa si rasfatata deja. In plus, nu am sa sa-mi dau.

  Apar idei. Nu pot sa apar idei daca nu pot sa ma apar pe mine. Adio vis de portar.

  Vreau sa visez. Dar cum am renuntat de prea multe ori. Adio visare.

 

  Nu pot sa am prioritati. Nu pot pentru ca tot ce fac si trebuie sa fiu e dictat de altii. Nu am prioritati pentru ca ceea ce vor altii de la mine nu ma poate defini.  Inainte de a avea prioritati trebuie sa vreau sa fac ceva. Ca sa vreau sa fac ceva trebuie sa-mi doresc. Ca sa-mi doresc trebuie sa visez.

 Sa visez e tot ce pot sa fac cand se considera ca visele mele sunt bancuri. Cat de tampita pot sa fiu ca nu ma prind si nu rad!

  M-am saturat sa implinesc visele altora. M-am saturat de cameleonismul asta dictat de altii. 

  Visez sa ma definesc. Am prioritati. Dar sa vedem si partea buna. Atat timp cat nu aveti dreptul sa-mi influentati deciziile nu va faceti sub nici o forma vinovati de esecul meu. Iata un drept pe care ma bucur ca nu-l am. Nu stiu de ce unii si-l doresc.

2 comentarii

  1. …prima forma de libertate e aceea cand iti iei libertatea sa visezi ce-ti place…:)

  2. Dar de la un anumit moment devine frustrant sa nu ti se dea voie sa incerci macar. E aiurea cand visul tau e amuzamentul celorlalti gen „uite si la asta ce are in cap”. Si nu ma refer la amuzamentul oamenilor care nu ma cunosc si doar incearca sa fie si ei interesanti sau superiori prin replici de genu, ma refer la oameni care pretind ca te iubesc.
    Si odata ce nu mai incerci si te scuturi de visele lor in privinta ta ajung sa fie dezamagiti. De parca nu ar ajuns oricum dezamagiti. E ca si cum iubirea e un soi de politica pentru unii.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s