Dintr-o durere de masea s-a facut otita. Din otita s-a facut bronsita. Din bronsita s-a facut.

  Umblam prin casa sub acoperire. Suntem inchetate amandoua. Eu am la gat(am avut toata ziua) o esarfa imensa. O fi ea eleganta dar refuz sa o inlocuiesc cu un fular ca prea mi se pare ca are ceva proprietati tamaduitoare. Dodo are o plapuma. Eu ma sparg in figuri intr-o camera, ea se uita la idolul pubertatii mele-Indiana Jones. Ne intalnim in bucatarie.

  Dodo aprinde focul de la aragaz. Se pregateste sa-si face ceva soia. Snitele din soia? Habar nu am. Le-am gustat odata. Sincer, prefer cartonul. Le fierbe si le prajeste. Stam. Pe mine ma ia cu strangeri de inima de la frig(pe dracu de la frig, de emotii). Pe ea o ia cu dureri de dinti.  

  Ne despartim din nou. Totusi, azi nu ne-am certat. Ne certam des. Azi avem grija una de alta. Asta cand ne intalnim in bucatarie.

 Imi amintesc ca am ajuns odata sa cadem deacord ca noi nu suntem facute una pentru cealalta, nu suntem jumatati. Noi suntem „condamnate” sa fim impreuna. Suntem compacte si clar definite. Suntem condamnate sa nu ne dam seama de ce merge.

   Nu cred in povestiile alea de basm. „Noi nu ne certam, noi ne iubim, noi nu ne saturam veci de dulce, intre noi a fost un impact de neinchipuit acum 10 ani si de atunci suntem una”. Eu nu sunt una cu Dodo. Bine, uneori. Dar in bucatarie eu nu sunt una cu Dodo(o, iata ceva nou!). Ne e greu si ne e prea bine uneori. Avem urcusuri si coborasuri. Ne schimbam. Suntem inca impreuna. Suntem condamnate. Si e atat de bine.

5 comentarii

  1. Cred ca cel mai greu lucru din lumea asta este o relatie🙂

  2. :-)) Asa cred si eu. Implica nervi puternici prin antrenare, gandire de echipa, stapanire de sine mai mult decat incredere si iubire, efort psihic supraomenesc si speranta oarba.
    Si cand ma enervez rau de tot trag postare de cat de inutila si defectuasa e toata treaba asta cu relatiile, de cat de simplu ne-ar fi fara frustrata defapt ca mi-am pierdut stapanirea si increderea ca eu as fi instare sa fac o relatie cu cineva. Bine ca-mi mai si trece si ca are si Dodo nervi puternici. Recunosc cu nerusinare ca in mare parte eu am fost si sunt atrenorul nervilor ei.

  3. Eu inca nu mi-am pierdut sperantza ca barbatul „acela” exista si ca nu am sa il ratez. Adica stii cum se spune, eu ofer calitate nu rahat, asa ca sper sa vina si sa fim fericiti.

    Orice relatie este un compromis insa hai sa nu gandim atata de „business” o relatzie. Eu vreau sa il intalnesc si sa ii cant serenade (la cat sunt de nebuna, nimeni nu s-ar mira). Si mai vreau ca si dupa 3 ani sau 5 ani si un copil la bord, eu sa raman cea mai senzuala si iubitoare femeie si el sa zica ca zana e cea mai data dracu si mijto femeie.

    Si inca ceva, heteroflexibilitatea mea nu pricepe clar bisexualitatea perfecta, fie fata, fie baiat, ii vezi la fel si vrei aceleasi chestii de la unu si de la altul…chiar asa este? (sau cel putzin asa explica Kinsey pe scara lui. )

  4. Nu stiu cine e Kinsey(spre rusinea mea) dar aproape ca are dreptate.
    Ai voce?

  5. Kinsey e un nene care a facut scara de mai jos a orientarilor sexuale.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Kinsey_scale

    Am o voce foarte faina!!!!!!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s