Uneori ma gandesc ca mi-ar fi mult mai usor sa fiu barbat(cu minte de femeie). Sunt mandra ca-s femeie, imi place. Defapt nu stiu cum e sa fi barbat desi nu sunt cu adevarat curioasa. Ar fi doar un experiment, cu toata incerederea mea, cel mai probabil ar fi unul nereusit. Dar nu stiu de ce inca insist ca as stii sa fiu barbat.
As avea o voce profunda. Un maxilar mai proeminent. As fi genul de barbat caruia ii sta mai mine neras si dezordonat. As fi unul neras si dezordonat fara sa astept sa-mi creasca o barba clara. Daca as fi mai in varta mi-as lasa mustata. As fi bland in privire. As fi calm si in trecere, as parea ca ochii imi sunt inlacrimati de la vreun neon. Nu as fi exagerat de sensibil sau iscusit la vorba. Mai degraba as fi zgarcit la cuvinte. Nu as purta niciodata pantaloni scurti sau slapi. Nu as avea burta si as bea foarte rar bere. As stii tot ce tine de vin. As citi toti clasicii si le-as spune, la betie, povesti din ei ca si cum nu s-a scris inca despre asta. As stii sa zambesc sincer si as refuza sa zambesc altfel. Nu fi putin timid dar nu nesigur. As avea degete lungi si maini ingrjite. As vorbi despre copilaria mea ca si cum ar fi fost aventura vietii mele desi toti ar stii ca m-am bagat singur in alte aventuri pe care ei ar vrea sa le auda. As stii sa ascult! Clar as stii sa ascult! As fi empatic. As reusi sa fac treaba asta fara sa par gay, prea sensibil sau efeminat.
As fi diabolic de frumos si nu as fi constient de asta.
As ridica de jos esarfe, batiste etc ca si cum as spune o rugaciune inchinata genului feminin.
As invata la capitolul femei ca si cum ar fi cel mai dur examen pe care o sa-l dau in viata.
Nu mi-as baga niciodata mana in nas, in public. Si nu! Sub nici o forma si sub nici o scuza nu m-as atinge la putza. Aici ma simt usor nevoita sa fac o paranteza. Doi domni pe care-i cunosc mi-au zis ca nu e absolut necesar gestul si ca e ca si cum nu ti-ar sta bine sutienul. Poti sa rezisti pana la o baie sau chiar pana acasa. Deci nu a murit nimeni din lipsa acelui gest(era sa scriu discret, dar foarte rar e discret, de cele mai multe ori e ostentativ). Nu m-as pisa pe pereti si in boscheti decat in cazuri de excursii in natura. As stii sa gatesc si nu m-as simti mandru de asta.
As fi un barbat inalt. As avea grija ce mananc. Nu as baga veci in mine hormoni. M-as construi intr-un mod natural. As parea bine facut imbracat, si bine conturat dezbracat. Nu m-ar interesa atat de mult cum arat fizic. M-ar interesa mai mult ce moaca am, ce gesturi fac si as fi foarte atent la ce exprim si cum exprim. Clar nu as fi frustrat. Nu as avea de ce sa fiu frustrat. :-))) As avea un penis reusit si antrenat. (o iau pe ulei, incerc sa ma redresez-eu femeia).
As fi citit si bine auto-educat, as fi un adaptat al unor vremuri. As considera fotbalul isteria masculina si as refuza sa fac parte din ea decat in cazul extrem in care as fi jucator de fotbal. Si atunci as fi doar un amator si un iubitor al formei(la minge ma refer). Defapt, nu as fi fanatic in orice fel. Cel mai probabil as fi sculptor, actor, pompier sau fabricant de cutii metalice( :-)) nu m-am putut abtine).
As implini toate fanteziile femeii de langa mine. Asta implica si sa le ascult, nu sa le banuiesc.
As crede ca femeile sunt suflete care in alta viata au facut prea multe fapte bune si de asta divinitatea le-a dat trasaturi schimbatoare si definitorii. As fi naiv si as crede mai mult in trasaturi decat in forme. Mai mult, as avea incredere deplina in trasaturile fetei.
As purta palarii, esarfe, manusi si palton fara sa par arogant.
As vorbi mai mult cu femei. Unele m-ar banui ca as fi gay ca prea sunt empatic. Nu mi-ar fi frica sa arat ca pot fi si slab uneori avand incredere ca doar o proasta m-ar cataloga la sectiunea las si prea putin barbat.
As privi femeia in ochi si in decolteu daca mi se permite. As stii cand sa flirtez si, stiind sa ma las condus la fel de bine cum stiu sa conduc, as lasa femeia sa conduca daca stie ce vrea. As exagera foarte rar si doar daca mi se cere. As considera orgasmul simultan principalul scop al activitatii sexuale. As face dragoste doar daca as iubi. In caz ca iubesc, as stii sa fac din cel mai perversa forma de sex o declaratie unica si ireversibila de dragoste. Faptul ca se intampla sa nu mi se ridice uneori m-ar determina sa-mi folosesc degetele si limba mai mult.
Daca as fi barbat as fi lesbian :-))) Nu! Tot bisexual as fi. Si si daca m-as declara hetero, as avea o iubire platonica si admirativa pentru unii barbati deci tot bisexual as fi numai ca nu as recunoaste-o veci din moment ce ma declar hetero. (ghici ciuperca ce-s). Nu stiu daca as reusi sa fiu pur si simplu gay. Si nici nu m-as gandi prea mult la asta.
As reusi sa vad in fiecare femeie si mama si curva fara sa o subestimez sau supraestimez. As ajuta-o sa exagereze mai putin fara sa ma ating vreodata de modul ei de a-si exprima feminitatea.
Da! Eu as fute complexate! O fi ele complexate dar coplexele lor nu-mi sar mie in ochi si nu mi-as asuma niciodata vina complexelor lor ca eu sunt exceptia masculina. Nu m-as baga veci in nici un fel de relatie cu depresivele patologice si fara umor sau cu femei avide de putere si numai de putere.
As incerca sa conving feministele(pe cele extreme) ca sunt defapt femeie. Ar fi de ajuns sa le castig admiratia si asta le-ar face mai putin extreme cu mine. Le-as convinge ca toti barbatii sunt curve inafara de mine, care dpdv vizual sunt o tarfa fara salvare.
M-as intreba uneori cum e sa fi femeie.
Si as scrie un post care ar incepe cu „Uneori ca gandesc ca mi-ar fi mai usor sa fiu femeie(cu minte de barbat)”.
Intr-un final, as fi incerca sa fiu fidel si de fiecare data cand mi s-ar oferi ocazia sa insel m-as gandi ce pretuiesc mai mult: iubirea partenerei mele sau trupul altei femei?
As fi un tata vesel. Nu as reusi nici daca m-as chinui sa fiu exagerat de autoritar. As fi prezent orice ar fi. Nu neaparat langa femeia de langa mine, mai mult langa copilul meu. As vrea sa schimb scutece. Si mi s-ar parea genial sa ma joc cu un bebe. Mi-as pierde controlul in fata lui si nu m-as abtine sa ma hlizesc. As fi revoltat ca trebuie sa cer concediu de paternitate cand eu vreau defapt concediu de maternitate. M-as uita atent si gelos de fiecare data cand il atinge cineva. M-ar durea in cur ca unii ma considera mai putin barbat pentru ca stiu ce ei nu o sa stie veci: sa cresti un copil. Si am sa le rad in nas cand eu consider ca copilul meu e mai mult decat al lor(ceea ce se intampla orice s-ar adeveri ca e copilul meu). Mi-as iubi puradeul si chiar l-as placea asa cum nu stiu majoritatea parintilor sa-si placa odraslele. As fi ca tatal meu, i-as face suc, asigurandu-ma ca toate legumele si fructele din el sunt ecologice si provin de la o sursa sigura. Asta m-ar pune in situatia de a construi o prietenie bazata pe incredere cu greu castigata cu tanti Rozi de la piata. As face din nou clasa 1,2,3etc. As da bacul din nou si admitere la facultate. Dar de acolo as incepe o lupta cu mine, un sacrificiu imens de al lasa sa se descurce singur cu riscul de al auzi urland ca nu se descurca. De acolo l-as ajuta doar cu sfaturi si in situatii extreme si financiar. Copilul meu ar stii intotdeauna ce vrea si ar avea contact cu oamenii generatiei lui. Prin el, nu as refuza sa traiesc si intr-o alta generatie. Cu ajutorul lui, m-as adapta. Nu i-as conditiona veci iubirea. As fi constient si sigur ca ma iubeste neconditionat asa cum il iubesc si eu pe el.
Si daca as avea mai multi, nu as avea veci preferinte. As fi constient ca buna intelegere a fratilor/surorilor depinde si de cum ii educ eu, ce permit si ce nu e niciodata acceptat. Ar avea in minte limite clare a ceea ce le e permis si ce nu. Nu i-as baga in ceata. Nu i-as boteza in biserica si nu i-as tara cu forta in fiecare duminica cu mine. I-as lasa sa-si aleaga singuri religia dar le-as spune ca e totusi important sa ai una.
Nu as fi niciodata suficient de batran la minte incat sa-i privez de eventualele descoperiri in domeniul tehnologiei. Copii mei ar avea blog si eu as fi cel mai fidel cititor. Nu m-as oripila sa-i aud vorbind de sex cu necunoscuti/necunoscute sau sa le aflu fanteziile sexuale asa cum nu m-as da inapoi din imbratisarea lor sau din alintul lor.
Si intr-un final as realiza ca nu e usor sa fi barbat cu minte de femeie asa cum nu e usor sa stii sa te domini. M-as gandi ce usor e sa fi femeie cu minte de barbat fara sa regret ca nu aia sunt. M-as gandi ca e mai usor sa domini stiindu-te.
As stii ca nu sunt singurul si ca de femei depinde uneori cum sunt barbatii. As realiza prea tarziu ca am iubit femei ce nu ma meritau. Si poate asta ar fi singurul meu regret.
Acum serios. Daca ar exista barbatul asta eu as prima creatura din lume care s-ar lupta pentru dreptul unui individ de a se casatori cu sine. :-)))
Smochina's blog 