comori

  Sunt o materialista. Crudul adevar. E crud si zemos totusi. Nu foarte dulce. Sunt pentru ca am auzit multe povesti cu si despre materiale.

   Una era despre o fetita care trebuia sa mosteneasca o pereche de cercei. Trei familii se luptau pentru perechea aia de cercei. Nu era nu stiu ce: aur alb, rubine. Erau cam grei si foarte incomozi. Mai aveau si cate un diamant presarat. Bunica fetitei vroia foarte mult ca cerceii aia sa ajunga la ea. Cand fetita a implinit 2 ani, bunica a murit. Cerceii au fost furati de 3 ori si pana la urma vanduti mamei fetitei. Nu stiu de ce vorbesc la trecut de ei. Cerceii exista. Dupa parerea mea sunt foarte greu de asortat. Daca as avea bani cu caruta si as fi in situatia in care as putea sa-i cumpar nu i-as cumpara desi mi se pare ca e cea mai cea bijuterie pe care am vazut-o vreodata. Si-ar pierde farmecul. Din motive de siguranta(pentru ca imi e mult prea frica sa am grija de ei) ii tine mama. Nu pot sa-i port si nu o sa-i port pana nu ma ridic sufleteste la nivelul lor, bine buni?

  Mama are un inel. Inelul nu e burdusit de diamante. Daaaar impletiturile de pe ei cica ar fi destul de valoroase. A muncit mult pentru el. E prima bijuterie a ei si prima pe care a purtat-o. Pana nu-mi castig traiul nu pot sa-l pun pe deget. Cand ma joc si-l pun pe deget zici ca sunt continuarea lui. El ma poarta pe mine, nu eu pe el. In schimb am un inel foarte dragut. Avea o piatra neagra dar mi-a cazut intr-o extractie si vasul de extractie era mai valoros decat piatra. Cand mi-a cazut, sub piatra am gasit un carton. Il port fara piatra! Arata ciudat. Un inel cu o gaura maricica(pentru un inel).

  Chiar ma distrez cu el! Foarte multa lume mi-a zis „Ti-a cazut piatra” ca si cum mi-ar da o veste proasta si m-ar atentiona ca poate o mai gasesc pe undeva pe jos. Extractia am facut-o cu aproximativ 2 ani in urma.

  Doina are in casa o oglinda care a fost a lui Enescu. E atat de frumoasa si de bine pastrata.

 Am zis de Doina pentru ca Doina e omul resposabil de materialismul meu si de dorinta mea de a avea unghii lungi, perfecte si rosii. Cand o sa fiu de varsta ei, as vrea sa fiu exact ca ea. Daca nu e, o fac eu resposabila de asta pentru ca(iar o dau in manele) Doina  e comoara vietii mele. Niciodata nu va stii cineva tot ce Doina are in casa. Daca te place iti da cate un indiciu. Daca ii arati ca o iubesti iti arata certificate. Casa ei e un muzeu si foarte foarte putina lume o stie. Asa am pasit de fiecare data in ea. Asa am vorbit in casa ei si asa o sa fac si de acum in colo. Are si un inel foarte frumos. Ei ii vine pe degetul mic. Mie imi vine perfect. Sper sa nu afle niciodata cat de mult l-am dorit. Imi ajunge sa stiu cat de mult tin la ea si o apreciez ca om dar acum vorbesc de materialismul meu.

  Vlad are o colectie impresionanta de bancnote/monezi etc. Printre ele are si un sigiliu papal. Sunt 7 de la acel Papa in lume. Nu mor pana nu pun mana pe el. I-am spus ca vreau sa-i fac o gaura si sa-l port la gat cu snur de piele. El: „ce vrei sa-i faci? sa-l gauresti! Dar sunt doar 7 in lume! Nu poti! Asa ceva nu se poate”. Un drac nu pot. Lasa-ma sa pun mana pe el numa’.

 Dar, vorba Doinei, „sa ne intelegem”! Io pe ala il vreau si numai pe ala. Si vreau sa mi-l dai tu cu manuta ta(ceea ce ma face pe mine nemuritoare :-))) ).  Vlad! Tu chiar vrei sa ma vezi asa nesigilata?🙂

 De ce nu ma manifest totusi? De ce nu arat ca apreciez si materialul? Pentru ca intr-o zi purtam un medalion si cercei cu cristale. Pe mine mai aveam o pereche de pantaloni modesta si uzata si o camasa cu vreo 4 numere mai mare decat ar fi trebuit sa fie. Desi eu as fi vazut clar ca ala era cristal o cunostinta mi-a zis „ce draguuut! Am vazut ceva asemanator si la Sora”. Am dat fuga la Sora. Am rascolit-o. Asta se intampla acum cativa ani cand erau 2 magazine de bijuterii in Sora si alea nu erau nu stiu ce. Eu speram sa fi dat austriecii iama in Sora. O putza!

  Port mandra la gat o soparla agatata pe un fir de ata. Puteam sa aleg din 3 soparle de dimensiuni diferite. Asta e cea mai mica dintre ele. M-am gandit ca trebuie sa ma reprezinte asa ca am ales-o pe cea mai mica. Femeia vroia sa-mi cumpere ceva. Vroiam sa o scutesc de cheltuieli prea mari. Nu stiam ca toate cele 3 soparle aveau acelasi pret defapt. Dupa ce a platit eu(purtatoarea) am fost informata ca pietricica din mijloc(„asta mica?”, da da) e diamant. Mi-a mai spus ca nu exista diamant mai pur decat ala si ca am facut o alegere buna. Celelalte era mai putin „pure”.

  Daca comorile nu ar purta povesti nu mi le-as dori niciodata. Daca nu ar fi comori nu m-as lupta veci sa le merit.

   Si ca sa fac totul si mai clar spun ca unul dintre marile mele visuri e o masina:

 

2 comentarii

  1. „Doina e comoara vietii mele” – sa intelegem ca Doina e Dodo?

  2. Nu, sa intelegi ca Dodo e „cea mai frumoasa femeie din lume” ca e „iubirea mea”. Si ca vorbesc de ea pentru ca nu rezist tentatiei.
    Dodo e a ei. :-)) Daca Dodo ar fi comoara vietii mele eu ar trebui sa ma lupt sa merit s-o ating ceea ce ne-ar face relatia imposibila.
    Tot Dodo m-a convins ca merita sa o ating. Uneori chiar mi-o cere.
    Pentru respectul Doinei ma lupt.
    Pentru Dodo m-as lupta dar ea crede ca dupa atata timp ne cunostem prea bine ca sa mai avem ocupatii eroice.
    Dar daca tot pomenesti de Dodo aici… avem niste inele de „reconciliere”. Eu il port. Ea il uita pe dulap. Merita sa ne certam si sa ne suparam din asa ceva?
    Nu totul intra la comori materiale. Dar vroiam sa vorbesc si despre ele. Nu cred ca Dodo s-ar supara. E doar o postare si oricum nu ma prea citeste. :-))


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s