cum si cat de inutila vreau sa fiu-enigma

  M-am intalnit cu o prietena. Din vorba in vorba mi-a sugerat sa scriu despre cat de inutila vreau eu sa fiu in viata. I-am zis ca asa am sa fac dar imi e frica de pe acum ca o sa ma abtin sa nu zic mai mult de vreo doua despre Enigma, cafenea pe Iuliu Maniu.

  Da, ma gandeam din nou ce usor imi e sa fug din lipsa de curaj in „nu vreau”, „nu stiu” si „nu sunt in stare”, cum prefer sa ma mentin intr-un echilibru instabil cand as putea sa inclin balanta. Ma gadeam ce simplu ar fi ca oamenii sa aiba nevoie de inutilitati gen: vopsitul unei floricele pe o usa, punerea unui dulap fals in loc de usa, vopsirea unei floricele pe dulap, tras perdea de bilute fosforenscente in dulap. Dar oamenii nu au nevoie de inutilitati ca mine. Se uita chioras la mine cand le zic de dulap si ma intreaba „cum adica dulap in loc de usa? idea nu e sa intri in camera?”. Of, cacat, ba da! Ar fi un dulap fals. Nu ar avea decat intrare. I-as lua jos spatele. Ar fi ca o intrare secreta. Si ar fi chiar simpatica d.p. meu d.v. „Ah! Dar vai, haide-ti sa nu discutam in hol, poftiti in dulap!”. As deschide dulapul si d.p.d.v al imaginatiei mele, ei o sa caste ochii mari cat niste cepe numa’ bune de-o ciorba de fasole.

 Ar face privirea aia dulce. Ar fi copii care descopera labirintul spre o incapere secreta, labirint fluorescent cu fete inauntru desenate cu carioci fluoro. Sau ar fi ca niste pisici care dau de o cutie goala. Bine, si ce daca ei nu o sa fie. Asa o sa fiu eu. O sa pot sa fiu o inutila si o sa ies si o sa intru si o sa ies si o sa intru si ies, vezi ca intru defapt.

  Sau as fi inutila si mi-as pune doua oglinzi in camera. Le-as pune fata in fata in asa fel incat atunci cand esti intre ele, una sa-ti reflecte imaginea in cealalta si cealalta sa reflecte imaginea „primita” in oglinda care se am presupus-o ca ar fi primit prima fotonul. Bineinteles, ar face amandoua acelasi lucru simultan astfel incat, atunci cand ne aflam intre ele, am avea senzatia ca eu, cu mine si minele reflectat pana la minuscul, ne miscam impreuna. Am putea da volumul la maxim intre ele si am putea dansa asa, eu cu mine si cu minele reflectat la un minuscul infinit, am avea o coordonare perfecta. Bag de pe acuma mana-n foc ca nici una dintre noi nu v-a gresi vreun pas.

 Sau as putea sa fiu in continuare la fel de inutila si sa-ti pun un post-it pe care l-as pupa rujata inainte sa-l lipesc pe usa imaginandu-mi tembelistic ca tu ai pupa usa cand nu sunt langa tine sa ma pupi.

 Sau as putea sa vorbesc despre o Enigma. Enigma nu e o enigma in adevaratul sens al cuvantului. E un fel de plagiat nereusit intre Q cafe si Zorki. Macar in Le General se vede clar ca e plagiat doar Zorki. Acum eu nu stiu sigur care pe care s-a plagiat. Pot doar sa spun care a aparut prima.

  Asa-mi vine cateodata sa dau cu chicioru’. Si as si da daca nu as avea totusi o parere buna despre terasa Enigmei. Dar enigma asta e valabila doar vara.

   Cand vorbesc de un local ma leg in mare parte de oameni. Ei fac locul ala sa para altceva desi trebuie sa va spun cat de tampita mi se pare asocierea dintre auriu inchis si alb. Nu-mi place nici oglinda aia din mijloc si nici semineul fals. Daca tot l-au facut, puteau sa-l faca real. Uneori am senzatia ca oglinda aia e defapt o bucata de perete fals acoperita cu folie de aluminiu.  In Enigma ma pun in cel mai ascuns loc posibil. Locul pretinde doar. Eu pretind sa aud muzica daca tot se pune muzica. Muzica se aude in cel mai enervant mod posibil. Recunosti piesa dar nu o auzi bine si ai senzatia ca te pune cineva sa o faci auzita chiar daca atunci cand tu incepi sa canti iti faci loc defapt sa treci.

 La o masa vecina e un domn cu o varsta respectabila. Gresesc ceva. La masa vecina e un domn. Nu, ceva nu zic bine. La masa vecina e un domn, cel mai probabil cu o amanta. E singura creatura din zona care poarta altceva inafar’ de bluji si bocanci. Nu am nimic cu blugii(Doina, stiu ca nu scriu corect dar acum nu-mi vine iar :-)) ) si nici cu gheata. Imi plac chiar. Locul pretinde insa. El tooot pretinde. Nimeni nu-l aude. Intra unu cu o bucata de paine in mana. La fata e frumusel. Roade bizar ca si cum fiecare miscare de masticatie e defapt o inghititura. Gatul ii merge inainte si inapoi de parca ar… da. Obrajii i se aduna mulandu-se fidel pe bucata de paine. Priveste dezgustat in jur, observa fiecare masa, urla cu gura plina ca daca prietenilor lui nu le convine jos e ok si sus. Si eu care credeam ca numai sus e bine din moment ce eu sunt deja jos.

 O chelnerita ia comada la o masa vecina. O tipa cere ceva suc de fructe. Dupa cateva minute vine chelnerita saltand. Stiu ca sa fi chelner e greu. Sunt foarte constienta de asta. Iar gresesc. Stiu ca sa fi chelner bun e greu, sa topai e usor, o stie foarte bine inutila din mine.  „Nu avem fructe, pot sa va aduc altceva?” spune chelnerita zambind victoriasa si foarte amuzata de situatie. Desi nu eu cer, eu nu as fi deloc amuzata. Tipa cere suc de rosii. Pleaca Topaila si vine dupa cateva minute, de data asta zambind de-a dreptul fascinata „Nu avem nici rosii hahaha”. Cutit! Cu-tit!!! Macar termina cu hlizeala! Mie imi vine sa ma ridic de la doua mese distanta sa te strang de gat. Imi las ochii in cartea pe care o citesc nu foarte prinsa, se pare.

  Langa masa de langa mine apar doi. Da! Blugi, ruxaceeel dragut? bocancei? felie de paine supta? Nuuu. Astia aveau sacou. O! Si plovarel. Plover(zat!) culorat si dragut care merge perfect la patofii negri lacuiti si la sacoul negru. Aproape ca imi varsa cafeaua lovind in masa. Intru in panica.

 Imi aduc aminte ca ultima data cand am intrat in Enigma am varsat o cafea intreaga pe mine. Si ce daca sunt impiedicata? Dar e altceva cand o varsa altcineva pe tine. Eu ajung sa fac lucruri penibile din prea multa grija pentru spatiul si oamenii din jur. Ma intorc inceeet sa nu dau in careva. Deschid usa dupa care intru sa nu dau peste cineva. Calc pe bordura sa nu calc vreo masina. 

 Aia doi, aveau volum, nu gluma. Asta e iar un dezavantaj. Nu numai ca nu auzi muzica, auzi tot ce se vorbeste in jurul tau. CItesc un rand („bububuuu” zice unu) mai citesc unul („guguuu” zice partenerul lui de „dudu man!”).

 Altii vin si se pun in fata oglinzii. Ce discutie, contradictie si dictie frate! Freza e importanta!

 Totusi cafeaua e buna in Enigma. Bine ca au cafea! Bine ca nu cerem suc proaspat de cafea si bine ca s-au gandit astia sa faca macerat din cafea ca altfel unii chiar stateau sa stoarca bobul de cafea.

  Mi s-a pus pata pe Enigma. Da! Inafar’ de faza cu cafeaua data pe mine strategic incat sa para pipi, am trait si alte mici nimicuri pe acolo. Ar fi fost mai usor pentru mine daca unii oameni ar fi luat inteleapta decizie sa ma respecte suficient de mult incat sa iasa din Enigma daca tot binevoiesc sa raspunda la telefon. Nu as fi fost pusa intr-o situatie urata: nici eu si nici altele care nu aveau nici o vina. Dar sa nu dezgropam mortii.  

 Enigma are o terasa faina totusi. E frumos si racoare vara acolo. Au balansuare ca la Metro, cu perinite pufoase. Scaunele care le pun pe terasa sunt comode. Poti sa lenevesti/citesti linistit acolo vara. Exagereaza uneori punand prea multe mese. Aspectul gradinii exterioare e intr-adevar o enigma(in sensul bun). Te poti relaxa acolo. Te lasi usor pe spate si in capul tau sigur o sa vezi cerul. Vezi umbreloie cu reclama la bere.  Umbreloaiele in mijlocul zilei sunt clar necesare si macar reclama e la o bere buna.

 Odata, eram pe terasa cand niste baieti au decis sa mai puna niste mese, sa le asambleze. Zuuum-druum. Am ajuns din greseala la dentist.

  Vorbesc eu urat acum dar Enigma e totusi ok fata de altele. E acceptabila pentru ca uneori prinzi cate o ploaie pe terasa aia. Si terasa draguta si ploie? Doi in unu. Ropotele ploii si tu in balansuar.

 Caut locuri in care pot sa petrec momente frumoase si imi pare rau ca toamna Enigma nu mai este un „gasit” pentru mine,nici iarna. Pe la sfarsitul primaverii imi aduc totusi aminte ca exista.

  Enigma e si mai ok daca esti intr-o companie placuta(asa cum am avut eu azi).  In Enigma oamenii nu prea bat campii.

 Zic asta pentru ca dupa ce am spus lucruri mai putin frumose despre Enigma imi dau seama ca nu e genul meu de cafenea, ca nu am treaba cu oamenii de acolo, ca imi e mai greu sa critic genul feminin(asta pentru ca nu dau unde stiu sigur ca doare).   

 Cu siguranta o sa mai trec prin Enigma. Toate lucrurile spuse mai sus nu ma pot opri sa ma bucur de cafeaua lor cu scortisoara desi cafeaua vieneza din Insomnia nu se compara cu nimic.

 Sa-mi fie iertat faptul ca pun Insomnia pe locul intai… iar! Acum ma gandesc ingrijorata ca daca vreodata o sa scriu de Q cafe o sa termin cu „tot Insomnia e pe primul loc” si pe astea doua chiar nu as vrea sa ajung sa le compar, sunt mult prea diferite. Imi permit sa fac asta cu Enigma pentru au facut si altii corelatii intre statuetele ce poarta lumina din Q cafe si din Enigma.

  Daca mie nu-mi place in mod deosebit Enigma(desi imi place in ideea ca inafar de Insomnia, Zorki si inca cateva nu prea am de ales) nu inseamna ca altii nu vad altceva in ea. Nu m-ar mira sa recitesc odata ce am scris pe aici si sa-mi spun ca am fost intr-o faza paranoico-inutila.

  Cu siguranta nu sunt paranoica cand spun ca betigasul de mestecat(lingurita? nu crezi ca vrei prea mult?) si de unica folosinta era deja folosit. Cineva si-a bagat coltii in el. Era rupt si cu o amprenta dentara in el. Cu betigasele alea am eu treaba si daca sunt in Insomnia.

  Vreau sa fiu inutila si sa am un balcon cu usa din lemn, vopsita verde, coapta de soare, asa ca in gradina din Enigma.  Si vreau sa fiu inutila ca uneori sunt mai utila asa.

 Inutila sunt pentru ca nu reusesc sa ma plictisesc sau sa inteleg conceptul de ordine. Desi nu inteleg acest concept, am sa fac ordine in dulap(bine, Dodo?) si desi vorbesc de rau Enigma am sa intru din nou in Enigma. Am sa ies si am sa intru, ies, intru pana aud oglinda urland ca nu e din folie de aluminiu defapt.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s