la decanaaat, la ghiseu adica

  Eram ieri la decanatul facultatii. Sunt frunstrante vizitele la decanat. E ca un fel de sport ce trebuie incercat.

  Toata lumea stie cat de naspa pot sa fi posibilele vizite prin secretariate. Ei bine! Secretariatul facutatii mele e de laudat. Eu nu am avut probleme mari niciodata cu ele. Daca nu esti nerabdator sau foarte paranoic(a) nu ai probleme mari. E posibil sa-ti greseasca nota pe foile pe care le afiseaza dar in catalog totul e ok. Adica mie la un moment dat imi erau trecuti vreo 4 de 4 in rubricile examenelor luate cu 7. Am intrebat totusi si mi s-a spus ca sunt gresite foile de afara. Mi s-au spus notele reale. Programul cu studentii e de 3 ore. Daca e coada si se depaseste programul secretarele stau pana se termina coada. Ba chiar, uneori te asteapta fix pe tine, ala care stiu ele ca trebuie sa apari pentru ca te-ai pus la o alta coada de la care trebuie sa treci pe la secretariat. Secretarele te inteleg. Sunt de partea ta. Iti inteleg necazul cu birocratia si cauta o cale de mijloc. Le sunt dragi studentii si, in comparatie cu alte facultati, notele se trec in catalog la timp si sunt cele reale. Uneori, in graba, te pot dezinforma usor. Dar pana la urma isi repara greseala. Nu sunt morocanoase. Te primesc cu un „sa vedem daca se poate face ceva” sau „hai sa vedem ce putem sa facem”. Nu se baga in relatia ta cu profesorii dar empatizeaza daca iti versi nervi la ele. Sunt de un calm fascinant si iti retin numele chiar daca numele tau suna al naibi de ciudat si e lung si imbarligat.

   De circ tot nu scapi oricat de normale ar fi secretarele. Eram ieri la o coada lunga mare si rupta in vreo trei locuri. In spatele meu era un marocan la sectia romana. De unde eram(adica din capatul cozii) vedeam usa „birou studenti straini” urmata de coada de riguare. Sub „birou studenti straini” scria „foreign students” desi seria de straini e sectia de franceza. Adica nu avem serie de limba engleza. La sectia de franceza vin marocani, tunisieni, francezi, greci, irakieni, africani toti vorbitori de limba franceza. Sa-mi spuna cineva daca un student vorbitor de franceza(si doar atat) poate sa priceapa. Sau pricep sau e doar o gruma proasta?

  In fine, trec peste. Am intrat in discutii prietenoase cu tipul din spatele meu. Era marocan cu mama romanca vorbitoare de maghiara. Adica el vorbea asa: araba(din maroc), franceza, engleza, romana si maghiara. Le vorbea pe toate bine si le scria la fel de bine. Era implicat in tot felul de congrese si tralalauri. Omul mi-a zis ca are o cunostita care e plecata in Canada. In Canada e mare cautare de farmacisti acum ca si in Anglia defapt. Dar in Canada e mare cautare de orice acum. El sunea ca are 2 cunostinte absolvente de farma aici la noi la cluj care lucreaza in Canada. Diploma nu e recunoscuta dar la cererea ta catre colegiul farmacistilor din statul in care vrei sa mergi ti se face echivalarea diplomei! Adica mai faci un an de fiziologii si studii de caz. Foarte fain! Intotdeauna mi-a placut partea asta! Cica ei nu fac botanica si farmacognozie deloc! Si mai fain. Cel putin acolo mi s-ar spune smochina nu Ficus carica. In timpul studiilor(adica acel an de echivalare) esti lasat sa lucrezi cat poti tu. Una din tipe lucra 3 zile si primea 500 de euro. Dupa ce termini anul respectiv primesti salar ca orice alt farmacist de acolo, adica 14.000 de dolari canadieni. In 1000 de zile primesti si cetatenie. Viza si cetatenia sunt foarte usor de obtinut daca lucrezi in domeniu A. adica sanatate. Daca ai si experienta poti sa stai linistit. Daca mergi in Anglia nu mai trebuie sa dai nici o echivalare. Diploma e recunoscuta integral in U.E. Iti trebuie doar examen de limba. Si primesti salar 6.000 lire sterline. Faza e ca e cam acelasi lucru doar ca in Anglia e viata mai scumpa. Deci clar, o tulesc in Canada.

 Stand la coada si discutand cu acest tanar si reusit student(needucat academic de preferatul meu profesor) la coada de straini s-a iscat o bataie. O lupta! 2 indivizi cu testo, cu venele aproape pocnind pe gat, cu ochii inrositi privindu-se ca 2 motani pe punctul de asi risca viata pentru o bucata de pamant sau o pizda(ce mai, Ion de Rebreanu la coada de straini).  S-a lasat cu dezbracaturi, pumni, camasi rupte, trante, faza, chestii, sumo, kikibox si altele. Au venit de vreo 3 ori spre mine. M-am dat din calea lor cu viteza gandului. Pana pumnul nu e indreptat spre mine ma fac si avizier daca trebuie. Paznicii nu au intervenit. Desi in capul meu trebuiau sa apara paznicii. Nu-i destul ca eram multi acum ne-am facut si mai multi. A aparut un paznic intr-un final si a zis „la rector, acum”. Nu stiu daca aia au priceput si au taiat-o la fuga sau nu au priceput asa ca au taiat-o la pas.

  Am ajuns la ghiseu dupa 2 ore jumate de stat in picioare. Acolo s-a luat curentul pentru o ora si am stat toti in picioare inca o ora. Dupa ce a venit curentul nu mergeau serverele. Inca ma dor picioarele de ieri cat si cele de azi.

  Oricum bine ca l-am cunoscut pe Harrsan. Riscam sa las totul balta si sa plec acasa daca nu aveam cu cine sa povestesc.

   Asta imi aduce aminte de alte vizite de ale mele pe la ghisee. Imi plateam odata factura la net. Am ajuns la ghiseu dupa ce am stat si acolo la coada. De obicei sunt foarte cuminte si politicoasa. Adica astept la coada, ajung la ghiseu si iau omul din spatele ghiseului cu „buna ziua, ma numesc asa si as vrea sa dreg si sa fac daca ma puteti ajuta”. Eram adormita de data asta. In ceva transa probabil ca am zis fara sa ma prezint si punandu-mi cotul pe ghiseu foarte hotarata si asteptand(ca si cum as pretinde) un raspuns:

 -Auzi? Zi-mi si mie cat tre sa platesc io la voi?

  – Dar.. cum va numiti, ma intreaba tipa usor intimidata.

 -Aaaa, eu? aaaa, pai… purcelusu agresiv?

1 comentariu

  1. Bafta si succes, auzi la ea, mititica, 6 000 de euro stau atarnatzi de capul tau, ai de mine, ce da baaaniii!!!

    Da, imi amintesc si eu la LMA (Limbi moderne aplicate) ca aveau niste secretare acre si nasoale si cea mai faina amintire legata de secretariat este ca vitele mi-au gresit mediile si nu mi-au dat camin!

    Cum tot raul este intr-un bine, tipa de care eram eu indragostita avea…camera de camin luata cu… shpaga! Pe de o parte imi era ciuda, insa pe de cealalta parte eram foarte happy stau la ea, iti dai seama, eram super in love amandoua una de alta si evident, ca in filmele cu prosti, nu recunoasteam si nu vorbeam despre asta. Ca asa era pe atuncia, in 2004.

    Dupa 2 saptamani de inimioare roz, se drege situatia si primesc camin de la secretariat pt care am semnat mahmura dupa un o betie la un chef.

    Era anul 4 si nu il voi uita niciodata!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s