Mîţa blîndă zgîrie rău! Zgarie-ma?

 Una dintre expresiile romanesti(si nu numai?) cu care sunt deacord.

 Misha spre exemplu e destul de moale, dulce si fricoasa. In schimb, are gherutze mai ascutite decat Max. Trebuie doar sa si le scoata putin si simti ca urmeaza sa-ti traga toata pielea jos.

  Nu despre asta era vorba dar hai sa fim si figurati. E vorba de nevoia noastra de a zgaria uneori. Ne harjonim cu prietenii si iubitii(iubitele dupa caz). O vesnica nevoie de harjoneala si nimic mai mult decat o alta modalitate de a ne masura fortele si de a ne arata afectiunea, nu? Nu.

  Nu pentru ca se ajunge la lucruri mai urate asa. Eu nu vorbesc aici de oameni cu simtul umorului care se opresc. Vorbesc de aia care nu stiu cand sa se opreasca si care nu-s ca sanziana sa simta penibilul.

 Mie nu-mi place in mod special sa fiu luata peste picior, la 7 metrii sau alte fapte ce includ membrele inferioare. Recunosc, sunt total deplasata daca-s altfel. Sunt… infantila! Nu pricep subtilitatile mistourilor, genialitatea de al jigni pe celalalt, partea frumoasa a hartuirii. Prin partea frumoasa a hartuirii a se intelege partea aia ce ne sopteste frumos cu cornitele scoase ca atunci cand „lovim” pe cineva asta presupune sa-i atingem. Pai nu e asa? Implicit esti atins.

  NU MANIFEST MASOCHISM EMOTIONAL!!!

  Nu putem lua peste picior secole, putem sa ne bagam picioarele de data asta, stim sa calcam si umblam pe corzile inalte si intinse ale sensibilului, nu? Nuuuu. Nu stim. Daca indraznim sa pasim pe ele inseamna ca nu le avem. Daca ne gandim totusi ca e vorba de sensibil si nu indraznim suntem cu siguranta numai buni de a fi calcati in picioare. Echilibristica?? Sa fim seriosi. Chiar crede cineva ca mistocarii fac echilibristica pe corzile noastre nervoase? Ei canta la ele atat de frumos incat ma si aud intristandu-ma. Mie nu-mi vine sa rad si nu ma intristez pentru ca chiar ma ating. Ma intristez ca nu le raspund inapoi facand misto de modul lor de a vedea lucrurile.

 Cred sincer ca inca nu s-a inventat mistocarul care sa inteleaga de ce sa se lege si de ce nu. Care sa simta limita din ce ii e perimis si ce nu.

 Defapt toti suntem mistocari, nu? Atat de toti incat sa fim mistocari nu mai e ceva special, ba mai mult, iti lipseste o bucata masiva din creier daca nu vrei sa-ti ocupi timpul si linistea psihica cu clocitul mistoului ca sa nu mai vorbim de cat de reprimat poti sa fii daca-ti sta mistoul pe limba si tu taci. Si chiar sunt reprimata daca nu fac misto de tine si-mi vars of-ul aici? 

 Mistocarii nu fac diferenta dintre misto si ironie asa cum nici firele de par care mi se zburlesc acum nu fac diferenta dintre echilibristica si mers de model. Adica nu prea stiu pe ce calca si spera increzatori ca au calcat pe o portiune asfalta.

 Mistocarii nu stiu cat de inteligenti sunt ei! Ei stiu doar ca sunt inteligenti, nu stiu CAT dar ce mai conteaza?

 MIstocarii stiu ca e important sa fi mascariciu vorbelor. Alte forme de umor nu s-au vazut pe fata pamantului.  

 Mistocarii ca mine nu constientizeaza ca uneori doare sa faci misto de unele lucruri importante despre un alt om(chiar si de un alt mistocar cand te legi de mistocaria lui).

 Inca nu am terminat-o cu „misto”. Mai scriu de cate ori la inceputul propozitiei ca sa fie loc de alte mistouri. Adevarul e ca eu prefer critica spusa cu iz didactic. In cazul meu e mai constructiva aia.

  Putem continua la nesfarsit circul asta si il putem continua atunci cand nici una din parti nu isi doreste finalul ei, cand nici una din parti nu se plage de prea mult sadism mistocaresc din partea celuilalt, cand nu exista un scop sau un mesaj in vorbe!

  Dar cand exista? Dar cand scopul e sa-i arati celuilalt ca il necajesti ca sa stie si el cat de mult il placi?

 Ce alegi? Sa pricepi mesajul si sa ignori partea aiurea sau sa dai de inteles clar ca mesajul ala poate fi transmis si altfel?

  Eu una prefer sa-mi fie transmis si altfel. Imi vine in minte acum reclama de la Magura. Ala cu „Te iubesc te iubesc. Femeilor le place dulce dar cat de dulce?”. Adica cealalta extrema. Si cu toate astea prefer sa mor inecata de prea mult dulce.

  Asta pentru ca eu sunt blîndă.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s