despre?

 „Dupa… mi-am dat seama ca nu-l iubeam cu adevarat”.

„Noi… la noi era o problema de comunicare, oricat de multa pasiune si iubire ar fi fost… Stii! Noi nu ne potriveam”

 „Aaaa… Anca… ăăăă”

„A fost o prostie. O lunga perioada nu mi-am dat seama ce se intampla, traiam indragosteala… Oricum, am fost doar un an impreuna.”

„Ne-am consumat. Am gresit amandoi, asa a fost sa fie, nu ne-am inteles. Eu nu cred in soarta. Nu mai mergeau lucrurile, asa a fost sa fie”

 

 Despre ce poti sa vorbesti daca in jurul tau ai o sticla de votca oribila, primita de prietenul/prietena ta de la o nunta? 

 Despre ce daca ai si un pesticid la picioare?

 Despre ce daca ai o scrumiera plina?

 Despre ce daca iti numeri banii marunti din pusculita stransi cu scopul de a intelege cat pierzi prin buzunare sparte si de a te razbuna pe vanzatoarele care te gasesc ca fiind un ideal cos de gunoi pentru frustrarile lor sau pentru plictiseala de moment? Nu am rest! Colectionez monezi de acelasi fel, nu conteaza anul, conteaza sa fie valabile. Bombonicile sunt un deliciu. Mai ales cand le duci inapoi sa-ti cumperi de 10 bombo o napolitana.

 Despre ce cand iti arde gatul si e mult prea mult pana la apa, doar nu vrei sa pierzi partea asta din duetul floricelelor?

 Despre iubire.

 Despre iubire fara nici o legatura cu omul pe care-l iubesti. Despre sclipiri apuse acolo unde au fost starnite: in privire; despre suflete cu care te-ai impletit si apoi le-ai ingropat in desertul propriului tau suflet, despre iluzia dimensiunilor vazuta prin ochii celor ce insista sa se mai victimizeze putin, haaai inca putin. Despre cei carora le-ai spus „te iubesc” ca mai tarziu sa-ti dai seama, intrebat fiind de cate ori ai iubit in viata asta, ca poate nu era chiar iubire atunci. Nu! Nu atunci, numai acum.

 Despre cei ce vor sa isi scrie un testament inainte de a semna contractul maritisului nu vorbim? Intelepciunea lor ma depaseste asa cum ma depaseste fara se semnalizeze si intentia criminala fara pic de pasiune. Asa nu vorbesc de aia.

 Vorbesc despre cei pe care i-am ingropat in desertul sufletului meu. Daca i-as dezgropa mi-ar fi dat sa le vad scheletul si sa incerc cu tristete si durere sa le refac fizionomia lor de indragostiti, sa-i vad asa cum i-am vazut odata, pe cand aveau privirea vie sau pe cand le devoram impreuna.

 Despre ei. Ingropatii in ceva ce nu exista singurii care pleaca de unde au venit, singurii care-si respecta originea, bai!!!

 Asa ca trebuie respectati. Sunt plini la randul lor de respect. Pe care ni l-au aratat sau carora i l-am aratat cand li s-a topit masca iubirii de pe fata(asta se intampla odata ce declari razboi cu celalalt-de parca vrei sa-l invingi nu sa castigi impreuna cu el-cand spiritele sunt incinse mai degraba de „a avea dreptate” decat de „imi ard calcaiele de-mi vinde sa sar pe tine”, cand incinsul asta topeste masca, nu calcaiul, oricum amandoua sunt slabiciuni).

 Dupa ce armele si argumentele cad prada prafului ce contruieste dealul firicel cu firicel incepe realitatea, aia nebuna si surprinzatoare. Incepe o realitate a relatilor sincere. Una in care spui „m-ai ranit si te-am ranit, stim amandoi de ce suntem instare”. Ori se asterne tacerea cu care creste floricica pe dealul vostru ori va faceti din deal cimitir unde sa fiti legati pe veci in raceala cu care va tratati cunoscandu-va limitele raului simt!

 Acum, daca cresteti in doua floricele frumoase ideal ar fi sa nu chemati o albinuta… Banc sec spus de o fosta prietena, banc sec ce a nascut o serie de scrieri dedicate ei, scrise cu multa dragoste si mai apoi cu truda! Truda cu care am ridicat amandoua lopata sa ne ingropam.

  Ce lagatura are votca cu toate astea? Pai daca nu e votca atunci nu lalai la nesfarsit ca ar fi vorba despre o moarte, despre posibile vieti netraite, despre ce e inafara a ceea ce vrei tu de la viata, despre ceva ce un fost prieten de al meu nu a reusit sa treaca nici pana in ziua de azi. Despre a intelege cu nu ai controlul si te minti ca chiar crezi ca poti sa ingropi ce ai iubit.

 Si daca toata tampenia asta se transforma intr-o tampenie si mai mare?

 Si daca toata furia asta se transforma intr-o furie majusculasa! Hai sa vedem!

 AAAAAAAAAAAAAA!!!!

SPUNE-MI!!! DE CE CACAT AR TREBUI SA TRAIESC DUPA SABLONUL ASTA?! NU VREAU! NU POT! :-))) CREZI CA E USOR? STIIIIU, E ATAT DE USOR! SUNT USOARA. IN PLUS, IMI RIDIC PROPRIA GREUTATE CHIAR DACA PAR FRAGILA UNEORI! NU POT SA PRICEP DE CE VREI RAZBOI CU MINE? CU MINE? NICIODATA… EU MA LUPT CU PROPRIILE ILUZII. ITI DAI SEAMA CE OCUPATA POT SA FIU?

 NU VREAU SA MA CONCLUZIONEZ. CU CE TE LUPTI? PUMNII TAI LOVESC IN GOL, LOVESC VAZDUHUL, NU AI CU CINE, IMI PARE RAU.  SUNT CA PUIU DIN CAMINUL STUNDENTESC! NU INCERC SA-MI GASESC SCUZE. STIU CA NU LE AM CU ADEVARAT. DAR CE POT SA FAC DACA NU SUNT IN OALA!

(Deasupra unei oale din camin sta scris „vin imediat” semnat „puiu”)

 CU MINE MA LUPT IN FIECARE ZI. NU A FOST SUFICIENT PANA ACUM? AM FACUT PACE. SI CE DACA SCRIU CU MAJUSCULE. E LINISTE INAUNTRU.

 Mica pauza. Zicea unu odata ca cica si-a dat seama ca s-a maturizat cand a inteles ca e la fel de mizerabil ca toti ceilalti, cand toate criticile lui au devenit autocritica. (votca e responsabila de mica pauza).

Revenind… CUM POTI SA TE UITI IN OCHII MEI IN CAUTAREA PAIULUI? CREZI CA IMI E GREU SA-L GASESC? DODO SPUNE CA SUNT FARA SCRUPULE… CHIAR VREI SA VEZI CE POT SA VAD SI CAND MI SE PARE CA TE VAD?( wow! ar trebui sa ma fac hip-hoper :-))) )

 Revenind… POT SA ITI ZAMBESC? MA LASI? DE PARCA EU IMI CER VOIE…  ZAMBEEEESC!🙂 ZAMBESC A PROSTIE SI A ILUZII TRIDIMENSIONALE, A LUPTA MEA CU NIMIC, A DORINTA DE A FI MAMICA HOLOGRAMENLOR.

„Ne-am intalnit intr-un bar. A fost atat de frumos! Zambesc pentru din asta e facuta viata pana la urma. Nu ai observat? Dupa orice calatorie sau traire, in timp, in mult timp, se sterge umbra disconfortului, evenimentele neplacute cladesc comicul tau! Sa razi de tine… Sa radem impreuna de noi! Ce minune! A fost deeemult, acum un secol! A fost frumos. Amintirea lui/ei… A ceea ce am cladit impreuna si convingerea ca nu ne-am despartit luand totul de la zero, am plecat amandoi mai departe, cladind, ajutati de dealul facut impreuna, doi munti! Ha! Iti dai seama? Din acelasi deal!”

„Noi! Noi am fost frumosi! Eram simpatici. Am ajuns cat de departe am putut impreuna. Nu ne-am despartit cu adevarat… Am luat-o pe la poalele dealului, am vrut sa… traim si altceva, alte lucruri frumose… bine! erau frumoase doar pentru ca am ajuns la o rascruce dar culorile noastre raman contopite, impreuna am creat o noua culoare. Noi… Noi am dat inca o culoare lumii”

„Nu am vrut sa cred ca pot sa renunt. M-am simtit invins(a) la sfarsit. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca nu am pierdut nimic cu adevarat… nici macar pe mine. Imi pare rau de un singur lucru. In relatia noastra au existat vinovati candva. Si, doamne, cat de inocenti eram pe atunci! Imi vine sa zambesc.”

„Aaaaa… Anca… ăăăă.. hihi!”

„PARA PARAAARAARAAA PARA PARARARA!”🙂

4 comentarii

  1. Ador majusculasa. E felul meu de-a riposta. În tăcere. Cuvintele nu sunt decât nişte zgomote. Şi-atunci scriu cu majuscule (pe mess, de exemplu) când ţip la cineva, când sunt supărată….când nu mi-s toţi boii acasă. Eu ii spun MASCULIADA

  2. Aia e TUICA! Nu e vodka!

  3. „Anca” e TUICA cu gust de vodka?🙂

  4. @almanahe: :-)))

    @inzigzag: cate grade are aia? Mi-am zis ca e votca de casa(exista asa ceva?) de aia are gust de Mona…🙂

    @smochina: Dumnezeule, cate greseli poti sa faci!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s