Prietene din copilarie

Am o prietena din copilarie. O cheama Andreea si pentru ea o sa incerc nu ma impiedic de gandurile mele in aceasta postare.

Impart multe cu Andreea. Nici una nu stim foarte clar ce e aia sa imparti dar ne straduim. Ne mai certam noi dar doar cand nu reusim sa impartim ceva. Cel mai des avem de impartit atentie.

Ne-am intalnit la Predeal sau Sinaia. Nu mai stim nici noi sigur. Eram mici, nu stiu cat de mici, eu banuiesc ca eram de vreo 4 ani. Eram la coada la inchiriat schiuri. Era putin mai mare decat mine dar parintii nostrii ne-au incurajat sa vorbim. Toate bune si frumoase pana am inceput…
A.-eu am acasa o papusa.
M.-si eu am acasa o papusa.
A.-are o rochitza frumoasa.
M.-si a mea are o rochitza frumoasa si eu mai am si o masinutza de pompieri!
A.-Si eu am masinutze! Si de politie!
M.-Si eu… am avut… masinutza de politie…
A.-Nu ai avut grija de ea?
M.-Nu ca… Nu! Am dat-o! Si noi avem si curte.
A.-Si noi avem curte la bloc! Jos! Si avem zarzavaturi in ea.
M.-Noi avem lobode si busuioc si ceapa si usturoi si cartofi!
A.-Si noi! Si avem si cotetz cu gaini!
M.-Si noi avem gaini! Si cand se imbolnavesc le taiem si le mancam! (asta imi spuneau ai mei ca sa nu mai plang ca taie gaina)
A.-Da’ de ce?

Moment in care ai mei s-au facut nevazuti si ai ei au tras-o mai aproape eu ramanand singura la coada. Ne-am intalnit mai tarziu pe partie. Andreea, stii sa schiezi?

Ne jucam odata ascunsea. Stiam unde s-a ascuns. Se terminase jocul si m-am dus sa-i spun ca poate sa vina de acolo. Era dupa un copac.
M.-Andreea hai ca nu am pierdut
A.-H! h! h!
M.-Ha?
A.-H! H! H!(asa rade Andreea uneori)

Au trecut minutele, lunile, stelele si altele si eu inca rad de rasul ei. Nu stiu de ce radea.

Traiam in familii asemanatoare. Nu locuiam foarte aproape una de alta. Am facut prostii impreuna, am crescut si crestem impreuna. Nu am ajuns niciodata sa vorbim profunzimi pentru ca noi reusim sa aberam mult despre aberatii. Andreea se mai intreaba uneori „Da’ de ce?”. Eu ii spun „pentru ca asa suntem noi, ne intelegem altfel dar asta nu inseamna ca nu la fel de bine”. Andreea ma intreaba din nou „Da’ de ce?”. Eu incerc sa-i raspund prin „Pentru ca… asa sunt oamenii”. Andreea insista „Da’ de ce?”. Eu ma intimidez si o intreb „da’ de ce ce ce?”. Andreea imi spune „Aaaaa!”. Suntem… treze cand facem asta.

Noi nu avem probleme de comunicare pentru ca ne e greu sa recunoastem. Intr-un mod curios ne inteleg bine.

Am zis odata cand am mai crescut: hai sa ne facem unghiile! Zis si facut! Ea a apreciat ca eu chiar ma implic si eu am vrut sa o dau si cu crema dupa dar am uitat. Oricum, eram sigura ca am cremuit-o. Imi cer scuze oficial pe aceasta cale!

Andreea nu rade cand ma prostesc. Nu tot timpul. Dar se alinta cu mine. Andreea se prosteste cateodata. Poate nu rad dar ma alint impreuna cu ea. Maaameeeeloooor diiiiin luuuumeeea ‘ntreeeagaaaa! Numai gandindu-ma la felul ei de a se alinta imi vine sa cant.

Amandoua avem coarne. Ne lovim uneori. Bine ca exista lume care sa amortizeze lovitura.
Am impartit ziare impreuna, am mancat de zeci de ori impreuna, am gatit impreuna, ne-am batut de cateva ori, am baut bere impreuna, am fost si la teatru(serios! :-))))) ), am impartit cu greu o portocala, a rezistat cu mine la volan(nu foarte mult dar apreciez km parcursi intr-o aproximativa liniste), s-a sacrificat si a ascultat pink martini cu mine, impartasim aceeasi dezamagire cand vine vorba de servicii proaste etc.

Ce e important e ca dupa ataaaata vreme de cand ne cunoastem noi inca radem una de alta, inca reusim sa ne surprindem. Noi nu vorbim profund, ne manifestam asa.

Altfel, daca o intalniti in graba, Andreea are scris pe ea „feminin”. Toata admiratia si adoratia mea pentru modul ei de a domina prin feminitatea ei desi uneori, in scris, pare un barbat. E un rol sau mai degraba un joc. E doar pentru ca asa vrea ea sa para, dura uneori.

Cu Andreea sunt prietena din copilarie. Asta pentru ca nici una nu am iesit inca din ea (fara sa ne fie rusine de femininul precoce acum). :-)))))) Spre bucuria noastra. H h h!

You know that I could use somebody.

6 comentarii

  1. Era fain pe partie, cu toate ca nu stiam sa schiez tot mi-am luat inima-n dinti si-am schiat…normal sa tu ai ras de mine dar ce mai conteaza macar una din noi radea.cred ca ma simteam pe partie cum te simteai tu in autobuz sau in troleu sau in tramvai sau era vorba de metrou?nu mai stiu…tot c stiu e ca te tineai de bara aia atat de strans incat am crezut ca vrei s-o luam cu noi…nu ca m-ar fi deranjat neaparat o bara intre noi…pana la urma daca oboseai puteai sa te agati de ea, macar aveai ceva in mana si nu mai faceai semne la toate farmacistele intalnite in cale.eu inteleg ca va leaga semnul ala dubios?! si „va mai asteptam” dar totusi mai dscret daca se poate.multumumesc!
    trebuie sa te corectez ma mananca degetele sa fac asta.m-am sacrificat si-am ascultat alaturi de tine manu „ceau” cu muuult mai groaznic decat pink martini!!
    cat despre „bobi” si acum cred ca-l doare capu’.hhh!

  2. Bobi… bobi… trebuie sa-i gasesc o porecla si ei. Si trebuie sa nu-ti placa. Pitzina e bine? E naspa Pitzina, asa-i?
    Apai m-am atasat emotional de bara aia. Uite-o bara mi-am zis si a fost dragoste la prima vedere. Dupa care am mai vazut una si mi-am zis… uite doua! a fost dragoste la prima vedere si cu aia.
    Si cu tremur in glas constat ca lumea e plina de bari! Agata-m-as! :-)))
    Asa erai si tu pe partie… Uite un stalp! Imi e drag stalpul asta, ia sa-l mai iau odata in brate. Uite 2… :-))
    Era colega! Colega mea de grupa. Inca sustin ca cupa cu sarpele nu are nimic de-a face cu masonii, iluminatii sau reptilienii. Acum tot ce e simbol e condamnat? Poate asta vor ei sa credem… te-ai gandit la asta?

  3. eu de multe ori ii zic runcupinca sau pupica. tu poti sa-i zici cum vrei pe mine chiar nu ma deranjeaza. cat despre bari bare bariuri etc se poate citi in ochii tai atractia pt ele, ai vazut o bara ai pus mana ai vazut o farmacista i-ai facut cu mana…totul e legat de mana.
    masoni, reptilieni, iluminati nici eu nu mai stiu ce sa cred tot ce pot sa-ti spun e ca am pe birou un fel de reptila din jucarie gasita intr-un ou kinder. am 2 intrebari:
    1. ce dracu cauta intr-un ou kinder o asemenea jucarie urata?
    2. de ce mama dracului o tin pe birou?se mai si stramba la mine!

  4. ai mancat ou kinder???

  5. macar l-am mancat fara coaja:)

  6. Sunt peste tot! Si in oua kinder!

    Muah, eu stiu ca voi vreti ochiurile mele speciale cu coaja cu tot. Sa arunci bunatate de calciu… :-)))


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s