Tren de copii, shish

Cand eram mica imi placea sa merg cu trenul. Imi placea sunetul pe care il facea si stateam cuminte la geam si uitam de mine.
Pe atunci nu vedeam o parasuta pe geam si nici hale inestetice, cubice si agresiv colorate. Atunci era simplu: deal, parcela, copac, stalp, gradina, gara, gradina, stalp, copac, parcela, deal.
Eh, lucrurile se mai schimba. Construim autostrazi, tunele si paravane imense intre noi si cer. Vrem iar in pesteri acum.
Cum nici pe alea nu le prea avem ca nu am stiut cum sa avem grija de ele, le facem acum din ce putem si din ce este pe planeta asta cel mai mult si cel mai mult, le facem din gunoi.
Pe vremea cand eram eu mica trenul putzea. Acum ca avem si noi tren nou da’ second pute cand iesi din tren.

Intr-un fel, sa mergi cu trenul, a ramas la fel. Trebuie sa ramana la fel asta pana nu te apuci sa te intrebi ce naiba era in capul tau cand erai mic! Vreau nu vreau, imi place trenul, macar intr-un fel!

Apas butonel, calc pe O scarita, caut loc, ma asez. Si nimic! Nici un incident! Nimeni cu bagaje prea multe, nimeni nu tzipa, nimeni nu se uita in alti ochi, nimeni nu te hartuieste. Ma ridic, caut iesirea, calc pe O scarita si zuuup in spatele meu.
Nu mai e la fel. Sunt silentioase acum. Nu mp3-urile, trenurile. Stateam cuminte la geam si nu am reusit sa mai uit de mine.

In schimb am ascultat prea mult o piesa si acum am senzatia ca o stiu mai bine decat Catzelus cu paru’ cretz.

Daca nu stie nimeni un personal albastru, ruginit si puturos ca sa ma simt si eu mica e bai ca o sa incep sa mai iau in serios. Ma duc sa intreb la informatii. : – ))))))

43 comentarii

  1. apoi ai putea sa te asezi intr-o halta si sa astepti poate poate apare vreun tren albastru ruginit, imputit plin de navetisti betivi si cireasa de pe tort un nas labagiu.da ce mai conteaza daca peisaju’ ii fain:P

  2. Oripila-m-as.🙂 Eu cand eram mica nu stiam de labagii. Io zic ca putem sa sarim peste cireasa. Am citit nas in loc de naş. Si imi fortam imaginarul.

    As putea mai simplu sa ma asez pe o harta si sa fac ciu-ciu interpretabil?🙂

  3. nu sesizez placerea!

    • Sa nu fie nasu labagiu? Sau placerea de a face ciu-ciu pe o harta? La ce placeri ne referim?

  4. Sunt mare si imi place sa merg cu trenul, dar o fac rar. As vrea sa mai pot uita de mine

    • NaverLand : la inaltime sau la varsta?

      • Destul din fiecare incat sa pot afirma ca sunt un om mare cu suflet de copil🙂

  5. si mintea…?

    • Mintea…Ar fi indicat sa fie o combinatie de wisdom, sharpness, qiuck-wittedeness, rationality and impulse🙂

  6. ar fi indicat…eu intreb cum e acum?

  7. Cum ziceam mai sus🙂 Am crezut ca-ti dai seama ca incerc sa raspund fara sa ma laud🙂

  8. Dar atata timp cat e doar adevarul, nu mai e neaparat lauda. E o exprimare a realitatii🙂 Proud to be wise and witty🙂

  9. pai credeam ca te referi la ideal…daaaar daca tu spui ca esti asa atunci felicitari!

    • Apropo: ai reusit s-o pui cu botul pe labe pe Silica sau inca mai incerci?🙂

      • imi mananca din palma!

      • iar silica? i think you have an obsession. wanna talk about it?how do you feel about it?:)))))

      • Aparentele astea… Sa-mi zici cand o sa te muste de deget, o sa-si ridice privirea si o sa plece mandra mai departe.
        By the way, I feel great. And I’m trying to solve this „obsession” through introspection. If its necessary I will use memory inhibition to get over it. All in all, I think I will do just fine, thank you.

      • ok, till now, it seems your method is not succeeding but i ll keep my fingers crossed for that matter:)

  10. de cand ma stiu, mersul cu trenul , in functie de cat de lung a fost/este drumul am „scris” eseuri, nuvele si chiar romane. sau am tinut discursuri imaginare cu toata lumea, prieten sau neprieten. am „scris” declaratii de dragoste cateodata. am facut povesti cu fiecare din compartiment altadata => tren =”adrenalina” mentala:)

  11. mie la tren imi place sunetul „te duc te-aduc”..asa dorm pe asta…

    • Depinde incotro te duce si unde te aduce inapoi. In functie de asta poate sa-ti placa „te duc te-aduc”, „te duc” sau „te aduc”. Mie mi-a placut intotdeauna mai mult „te aduc”. Imi place sa ma-ntorc

      • nu sunt de acord cu trairile in trecut!

  12. …si-n plus daca n-ai la cine sau la ce…un’ sa te mai intorci?

    • Unele trairi in trecut pot fi atat de intense incat sa fie inca foarte reale si prezente. Pot sa nu dispara niciodata, sa faca parte iremediabil din tine. Pot fi motivul pentru care mergi inainte. Pot fi punctul in care vrei sa ajungi

      • eu zic sa depasesti trecutul…poate gasesti trairi intense si in prezent care sa se prelungeasca in viitor.

      • Sincer…eu ma consider norocoasa ca am trait ceva atat de intens incat sa ramana in mine orice ar fi.
        Asa ca eu zic ca poate vei trai si tu candva ceva atat de puternic incat sa ajungi sa apreciezi trairile din trecut🙂

  13. ma tot gandesc de unde a reiesit ca eu n-am avut trairi intense in trecut?

    • Din discutia de mai sus🙂

  14. Cel putin nu atat de intense incat sa fii de acord cu trairile din trecut, vrand continuu sa privesti spre viitor. E si asta ceva, doar ca la un moment dat apare ceva ce ti se impregneaza atat de puternic in toti porii, incat orice alta traire din viitor nu reuseste sa se ridice la acel nivel. Ii simti inca gustul, mirosul si undeva intr-un coltisor al mintii, sufletului iti doresti sa retraiesti in viitor acel trecut, stiind ca acolo ti-e locul si nimic altceva nu conteaza. Sunt doar umbre trecatoare

  15. eu cred ca la trairile intense din trecut te gandesti cu drag iti aduci aminte de ele uneori si zambesti..zici uite ce frumos a fost atunci..mai stai cateva minute cu zambetul pe buza si gataa e timpul sa ma intorc in prezent sa traiesc ceea ce-mi ofera prezentul…sa incerc sa ma bucur de el pt ca cine stie poate in viitor o sa mai stau cateva minute sa-mi amintesc de acest prezent.

    • La un moment dat tot trebuie sa te opresti, tot iti gasesti locul. Chiar daca e in trecut. Atata timp cat trecutul ala poate fi viitor. Si intre timp, te bucuri de ce-ti aduce viata. Dar stii unde vei ajunge. Ai certitudinea clara ca intr-un final nu vrei si nu vei putea fi altundeva

  16. @NaverLand: De ce nu o faci mai des daca iti place?
    @fireworks: E si asta un mod frumos de a petrece acel timp.
    @LetiMina: Nu mai suna la fel… Te legana sunetul ala.

    @RavenLand: Nu crezi ca „memory inhibition” are mai degraba de-a face cu negarea decat cu introspectia?

    • Pentru ca nu apuc sa ma bucur de placerile vietii pe cat as vrea.
      Cat despre memory inhibiton – asta era varianta 2. Ziceam c-o sa incerc sa reprim daca nu merge cu introspectia🙂
      Frumoasa anagrama – suna bine RavenLand🙂

  17. Da, neatentia mea.

    Dar cred ca pot sa te ajut si eu cu ceva. Silica nu exista.

    • Exista pentru ca ai creat-o

  18. Daca recitesti o sa vezi ca Silica despre care eu am scris nu e chiar Silica despre care scriai tu.
    Silica e un rod necopt al unei imaginatii smochinite.

  19. Stiu ca nu e chiar aceeasi. Tu ai schitat-o, mi-ai dat niste puncte de plecare, iar eu am vazut-o mai departe prin prisma imaginatiei mele.
    N-o pot vedea altfel decat ca pe o fiinta gratioasa, stilata in miscari, cu un simt al intuitiei foarte dezvoltat, vicleana, alegandu-si „vicimele” cele mai greu de cucerit, cucerindu-le si apoi disparand la fel de gratios cum a aparut.
    Silica are o singura stapana, in preajma careia i se citeste in privire dragul veritabil,insa asta nu inseamna ca nu o tachineaza, ca nu se joaca, ca nu pleaca…pentru a se intoarce totusi si a i se ghemui la picioare cu toata afectiunea de care e capabila. Ii plac picioarele ei.
    Imi pare rau daca am rascopt rodul imaginatiei tale

  20. Hai sa incercam altfel. Te identifici cu Silica? Sau identifici pe cineva cu Silica? Cu altcineva, real, nu creat de imaginatia ta sau a mea?

    • Ar avea vreo importanta daca ar fi asa?
      Urmaresti sa ma vindeci?🙂

    • Gata. Vindecata de real si imaginar.

      Intr-un ton nou cu nenea Einstein care zicea ca lucrul cel mai minunat cu care ne putem întâlni este misterul. La baza artei şi ştiinţei adevărate se află emoţia primară. Cel care nu ştie acest lucru şi nu mai poate fi curios sau simţi uimire este ca şi mort, asemenea unei lumânări stinse.

  21. Ar fi avut probabil pentru tine.

    Ua, ai reusit prin introspectie sau prin negare?

  22. Probabil
    Mi-am negat impulsul de a face introsectie. Asa ca…putin din fiecare🙂

  23. Eeeeeee! Da! Intr-adevar. Sa nu faci nimic necesita o adevarata intelepciune. : – )))))


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s