Futuriciu

In fiecare primavara eu am relatii cu cate o gaza. Anul trecut a fost un cosas, acum doi ani a fost un gandac de mai. Anul acesta am trait mai degraba o aventura.

A intrat un fluture pe geamul masinii. Dezorientat, s-a ascuns sub geaca mea de piele iar eu l-am gazduit. Il intrebam din cand in cand telepatic cum se simte. Nu prea imi raspundea si imi faceam griji.
O bataie de aripi m-a linistit.

Baaaai, futurici! Tu stii ca odata ai fost o larva miiica miiica mica? Si ca oamenii se speriau de tine?
Futurici! Tu stii ca unii spun ca bataia ta de aripi de aici din masina asta poate sa declanseze un uragan in celalalt capat de lume? Niste visatori? Crezi?

Futurici! Tu stii ce dispretuit erai tu acum 3 zile? Sau poate 5? Hei, sper ca nu ai degand sa mori sub bratul meu?

Pana la urma… decat sa mori prin cine stie ce baligi in lumea asta mai bine aici. Eu zic ca e mai curat. Dar nu trebuie sa mori daca nu simti nevoia sa mori.
Ce faci tu acolo cu antenutzele alea? Ma mirosi? Veeezi? Ti-am zis ca e mai bine acolo decat in baliga.
Da’ poate tie iti place baliga. Cine stie… Futurici? Ii stii pe aia care te pun la microscop si la tot felul de aparate si se uita in gura ta si la ochii tai si dupa posteaza poze cu tine peste tot si toata lumea se oripileaza cat se sinistru esti sub microscop??? Ei bine, futurici, doamne fereste sa-i vezi pe ei sub microscop! Pana si sub microscop esti mai chipesc decat un om.
Dar ii stii pe aia care au incercat sa te reproduca pe panza nereusind sa faca din arta lor ceva mai frumos decat originialul? Iarta-le adoratia. Pentru ca nimic din ce mi-au transmis ei nu se compara cu emotia pe care mi-o provoci tu acum.

As incerca sa-ti spun sa-i ierti si pe cei care te inteapa si te lasa sa mori asa. Dar nu am de ce sa-ti spun asta. Nici eu nu pot sa-i iert pe aia.

Uite chiar ma intreb acum daca tu ai ochi sau tot cu antele vezi? Stii cum sunt ochii de muste… Vezi asa? Uite ca s-a facut verde.

E drept ce spun astia despre tine? Ca ai nu stiu ce praf pe aripioare si daca eu sa zicem te ating acum pe aripioare tu nu mai poti sa zbori dupa pentru ca iau praful ala ca cica el te ajuta sa aluneci prin aer.
Ma intreb daca tu iti schimbi „parul”. Ca naravul stiu ca nu. Iti schimbi parul. Oamenii isi imagineaza ca tu asa ai aratat toata viata.

Stii tu cata lume crede ca tu numai de-a lela stii sa zbori?
As vrea si eu sa stiu sa ma metamorfozez ca tine. Sa fiu la fel de colorata ca si tine.

Stii ca o celebra amanta s-a folosit de tine si de fratii tai sa cucereasca tot atatia barbati pe cati fluturi erau ascunsi sub fusta ei? Da. Si doar si-a ridicat fusta, futurici.

Si sa presupunem ca tu ai avea ceva ce se poate numi o inima.
Iti dai tu seama ce tensiune ai tu in tine?
Iti dai seama cate batai pe minut?
Stii tu ce intensitate si viteza au toate procesele tale metabolice? Nici eu.

Ce bizar si frumos esti tu! Ce liber si sincer! Ce complicat construit, ce simplu ca intreg.
Ce amabil esti sa imi dai voie, in schimbul gazduirii, sa visez pe aripile tale fragile. Meravigliosa creatura.

Futurici? Am ajuns. Hai sa zburam.

40 comentarii

  1. Eh, cu scuzele de rigoare recunosc ca am gasit Futuriciul🙂

  2. Metamorfoza nu-i imposibila. Doar ca uneori, desi pornesti cu dorinta de a te metamorfoza in ceva pur si frumos ajungi, nu se stie cum, sa te transformi in ceva ce nu ai fi crezut vreodata ca poti fi, in ceva atat de grotesc pentru tine, incat ingheti pe loc, nu mai ai nici macar puterea de a te ridica si pleca, te complaci in starea in care te-ai trezit gandind ca daca ai ajuns acolo sigur nu meriti mai mult, sigur e ceea ce ti-e dat sa fii, sa faci.

  3. Am trait prea mult timp complacandu-ma in stari pe care nu neaparat mi le doream. Dar asta nu e pe post de scuza(nici pentru mine si nici pentru ceilalti). E vina mea ca am acceptat o transformare pe care nu mi-o doream sau nu am cerut-o.

    In timp inveti sa iti spui „nu” si tie. Inveti sa intelegi ce anume e grotesc pentru tine, sa-i ierti pe ceilalti, sa te ierti si pe tine si sa mergi mai departe incercand sa-ti creezi singur(a) frumosul pe care sa nu uiti sa-l imparti cu ceilalti. Altfel o sa ajungem toti sa traim in grote. Si nici asta nu e chiar asa de rau. Grotele au iesiri. Si iata o metamorfoza. Bine, daca e una brusca s-ar putea sa fie o minciuna, nu neaparat o metamorfoza reala.

    Si uite cum, raspunzandu-ti am creat un „grotesc” inteles de tine. Singurul lucru care nu-l face grotesc si pentru mine e ca sunt blanda cu tine.

    Scuza-ma ca te intreb, tu te-ai metamorfozat recent? Imi pari putin diferit(a) fata de comentariile de pana acum.
    As mai avea o intrebare. De ce crezi ca grotescul si frumosul se contrazic? Sau cel putin asa am inteles eu ca ai sugera si ti-am raspuns ca atare. Parerea mea e ca nu se contrazic decat atunci cand grotescul e si urat.

    • In primul rand: I’m a „she”. Si nu sunt diferita fata de comenturile de pana acum, sunt doar pictata in mai mult de o nuanta (ca noi toti, dealtfel).
      In al doilea rand, nu fi blanda cu mine. Eu nu sunt.
      In al treilea rand grotescul e definit ca si categorie esteti care reflecta realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. De aici opozitia cu frumosul.
      Ai acceptat transformarea pe care nu ti-o doreai in perioada in care te-ai complacut in stari pe care nu ti le doreai sau acum? I mean: ai fost omul care nu doreai sa fii atunci sau acum?
      Metamorfoza ta e brusca sau reala? Iti crezi „frumosul” doar de frica de a nu ramane in grota si il imparti with whoever comes along sau cu cine simti deep down inside ca ar trebui sa-l imparti? Stii, grotele au multe iesiri. Ai dreptate. Trebuie doar s-o alegi pe cea pe care o simti cu adevarat. Si daca o gasesti, don’t let go. Pentru ca, chiar daca lumina se pierde pe moment, chiar daca ai impresia ca s-a surpat, e inca acolo.

      • In primul rand: bine.
        In al doilea rand: Nu imi spune cum sa fiu. Nu sunt ca tine. Sunt blanda daca asa simt ca vreau sa fiu.
        In al treilea rand: Hai sa ne contrazicem de dragul de a ne contrazice. Uneori grotescul e frumos. Ceea ce tu intelegi sau spui ca intelegi prin el nu il defineste in intregime. Reflecta o realitate bizara etc(poate te-a incurcat o virgula in ceea ce citeai) Nu intreaga realitate. Realitatea e uneori sublima. Si de aici hai sa ne contrazicem daca realitatea mea e aceeasi cu a ta. Caraghiosenia nu e neaparat urata. Citeste „in al treilea rand”. Ti se pare urat?

        Unele grote au o singura iesire. Asa cum unele probleme au o singura rezolvare corecta.
        Vai! Multumesc. Aproape ca sunt impresionata. Nici tu sa „don’t let go”.

      • Ma bucur ca esti blanda🙂
        Poate ca m-a incurcat virgula, intr-adevar. Am zis doar ca ar trebui sa-mi fac ochelari. Mai stii? Poate realitatea mea chiar e ceeasi cu a ta. Ai fi uimita🙂
        Ma bucur (pt a 2-a oara) ca grota ta are o singura iesire. Sper ca acolo esti.
        I won’t let go. Imi cunosc prea bine iesirea🙂

      • By the way: foarte frumos Frantz. I se citeste inteligenta in privire. Cat timp are?

  4. @smochina: iti fac rost de acuarele noi?:)

  5. Imi cumperi „jucarii” pe post de felicitari? Iabadabadu.

    • acuarelele sunt pentru „incalzire” si incurajare. masa, felicitarile si dansul se organizeaza intr-o alta zi:P🙂

  6. Eu nu vorbeam de grota mea dar daca vrei tu neaparat… Sper ca te simti mai bine asa.
    Iesirea din ce? Sper ca nu din aceeasi grota pe care mi-o atribui cu atata bucurie. : – ))))

    Nu stiu cat timp are. Eu cam ocupat acum. : – ))))

    • Nu vrei sa fim in aceeasi grota?🙂 De ce? Nu-ti plac oamenii? (raspunsul tau fiind aici: „nu toti” :)) – si nu-ti pun vorbe in gura). Promit ca nu musc. Nu tare🙂
      Cat despre intrebarea legata de varsta lui Frantz…chiar eram sincer curioasa. Anyway…ma bucur ca are ocupatie

  7. Uite, ca sa-ti treaca supararea pe mine, va dedic tie si Futuriciului tau urmatoarele versuri, in ton cu aventura voastra🙂

    „Primavara soarele se joaca in mana ta
    Imi aduc aminte ochiul tau albastru cum gemea
    Ce poveste innorata am trait noi doi
    Nu stiam pe atunci cand soarele ne lumineaza pe amandoi.”

  8. Dar oare tie o sa-ti treaca „supararea” daca-ti dedic tie continuarea?

    „Ai plecat din anotimul meu.
    Ia si-o frunza sa nu-ti fie greu”

    • Vrei sa ma alungi cumva din pestera noastra?🙂
      Asa „subtil”? :-))

  9. As pleca, dar stiu ca daca fac asta🙂

    Ai sa maturi strazile pustiii
    Maine ai sa umpli cerul cu prostii
    Ai sa-mi cauti umbra trista-n balansoar
    Urma tocului fierbinte pe trotuar

  10. Pai eu nu mai sunt in pestera pentru ca tu odata mi-ai zis „nu ai existat niciodata… poate doar in imaginatia mea”. Nu exist.
    Ti-am respectat dorinta si nu am mai existat pentru tine.
    Tu, in schimb.
    Asa ca am sa-ti dedic cateva versuri dintr-o piesa care mie nu-mi place in mod deosebit:

    Imi cer scuze ca esti, imi cer scuze ca nu-s
    Imi cer scuze pentru tot ce s-a-ntamplat.
    Imi cer scuze ca uneori sunt trist
    Imi cer scuze si-mi pare rau de noi.
    Oficial exist…

    Si nu in ultimul rand…
    Imi cer scuze c-am fost, imi cer scuze ca sunt
    Imi cer scuze ca stiu si-mi pare rau c-am sa fiu.

    Cred ca cel mai comic mi s-a parut s-o aud pe Dodo intreband de Dodo.

    Dee DO de de dee DO de de, It’s not eeeeeasy living on my own.

    • Poftim? M-ai pierdut putin. Despre ce sau cine vorbim acum?

    • Nu ca nu m-as simti flatata. Sunt chiar foarte flatata. Am mentionat si anterior ca-mi place Dodo. Poate putin chiar as fi vrut sa fiu Dodo-ul cuiva, asa cum a fost Dodo pentru tine din ce am vazut in posturi. Dar fiecare cu propria identitate. Imi pare rau sa te dezamagesc

  11. Poate ar trebui sa discuti cu ea aceste aspecte. Resentimentele nu fac bine nimanui

  12. Si-mi pare rau ca ti s-a spus ca nu ai existat. Nu stiu ce s-a intamplat intre voi, dar consider ca nimeni nu merita sa i se spuna asa ceva, indiferent de ce s-a intamplat sau nu s-a intamplat.

  13. oare de ce nu-si rezolva oamenii problemele printr-o simpla discutie? pur si simplu sa se sune sa stabileasca o intalnire ..undeva…pe un teritoriu neutru…si sa-si spuna spusele!

    • Sunt intru totul de acord.
      Imi pare rau ca am creat confuzii😦 Nu stiu cum s-a ajuns aici.
      Sper sa va rezolvati problemele.

      • poate daca te gandesti mai bine o sa afli singura….

  14. „Sper sa va rezolvati problemele” cine cu cine??

    • Deja nu mai stiu cine cu cine. Din cate am inteles eu o smochina cu Dodo. Dar evit sa mai fac presupuneri

  15. Chiar nu stiu ce a declansat toate astea si sincer ma depaseste situatia. Mi-am expus doar punctul de vedere cu referire la ce se discuta. De aici si pana la ce s-a ajuns…eu am pierdut firul. Poate tu cunosti mai bine situatia

  16. pai cum poti sa afirmi ca nu stii cine a declansat toate astea cand tu ai avut rolul principal?

    • Am inteles ca eu le-am declansat si mi-am cerut scuze pentru asta, dar nu inteleg de ce, cum. Am mentionat cumva ca ma depaseste situatia?

      • provoci ceva si dupa aia spui ca te depaseste situatia…oare ce sa mai cred?

  17. Am provocat-o in necunostinta de cauza. Nu o cunosc pe Dodo, nu o cunosc pe smochina decat din discutiile avute pe blog, ceea ce e foarte putin, nu stiu ce s-a intamplat intre ele, nu stiu ce din ce am spus a dus la reactia smochinei. De aici rezulta buimaceala mea completa, din aceasta cauza ma simt depasita. Nu am stiut ca exprimandu-mi parerea voi trezi aceasta reactie. Nu aveam cum sa stiu

    • asa…de dragul discutiei de a discuta discutii..fara niciun fel de interes…doar de dragul discutiei…sau din dragostea pt a purta o simpla, inocenta si de-a dreptul inofensiva discutie….

      • De cate ori trebuie sa imi mai cer scuze?
        Da, de dragul de a purta o discutie. Si pana in momentul de fata nu am stiut ca e o crima sa porti o discutie, nu am stiut ca poti ajunge sa ti se atribuie identitati si vine gratuite, nu am stiut ca nu am propria personalitate si ca am nevoie sa mi se atribuie una despre care nu am avut habar vreodata.
        Da, s-a ajuns aici. Da, mi-am cerut scuze. Nu, nu am cerut sa fiu pusa in pielea unui Dodo pe care nu-l cunosc doar pentru ca am spus un lucru care a trezit refulari/dureri/frustrari/resentimente/amintiri.
        Nu, multumesc. Am propria identitate, propria personalitate, propriile relatii esuate, propriile vine pentru care trebuie sa ma scuz, propriile regrete, propriile frustrari, propriile amintiri frumoase si propriile „smochine” de care sa-mi aduc aminte cu placere. Dar nu acest Dodo si nu aceasta smochina. Facem parte din povesti diferite

  18. stii ce ma mira cel mai tare….de fiecare data cand cineva te acuza incerci din rasputeri sa demonstrezi contrariul acuzelor…oare de ce?

    • Oare de ce?
      Daca tu ai fi acuzata de ceva de care nu doar ca nu esti vinovata, ci nici macar nu stii prea bine cu ce se mananca, ce ai face? Sigur ai spune: da, sunt cine vreti voi sa fiu, sunt vinovata de ce vreti voi sa fiu vinovata. Asa, de dragul discutiei de a discuta discutii, nu?
      Problema ta, a smochinei (deja chiar nu mai stiu cine e problema cui) nu sunt eu. Eu mi-am cerut scuze pentru vina mea. Sunati-o in cor pe Dodo a voastra, trimite-ti-i scrisori, porumbei zburatori, mesaje pe cer, cercuri in lanuri de grau, grafitti, bule de sapun, sticlute de vin cu mesaje, pietricele incrustate. Dar incetati odata. Eu nu ma mai scuz.

  19. Atunci nu te mai scuza!

    Sigur ca nu tu esti Dodo desi aveti acelasi IP. Ati comentat de pe acelasi Ip. Mergeti impreuna la lucru si ea comenteaza de pe alt Ip, Ip-ul de la lucru, acelasi Ip pe care il folosea si dodo. Bineinteles, lucrati impreuna si mergeti acasa. Acasa fiind acelasi loc pentru amandoua. De unde tu, nu Dodo, comentezi.

    Dodo s-a dedublat.

    In plus, tu si ea sunteti singurele care au folosit acelasi Ip-uri: cel de la lucru de la ea (unde apare si adresa de mail a firmei). Si cel de acasa e acelasi cu care ea comenta.
    Nu ajunge sa-ti schimbi adresa de mail si id-ul.

    Bineinteles ca tu nu esti Dodo, s-ar putea ca Dodo sa fi fost doar in capul meu pana la urma.

    Sunt de acord ca ar fi fost frumos sa ne rezolvam problemele altfel dar daca nu am cu cine asta e. Ar fi ridicol sa fug. Pana la urma, pot sa fug spre ceva, asa cum iti spuneam. Mai greu cu fugaritul.

    Pe blogul asta nu sunt foarte multe comentarii. Si nu trebuie sa fii Sherlock Holmes sa dai un click pe un ip.
    Sa spun ca esti Dodo si ca cred asta in continuare, nu e o acuza pe care ti-o aduc.

  20. – din „Exerciþii de oarecare posterioritate” –

  21. A nu, din taxi. E din taxi. Acolo s-a intamplat aventura mea cu Futuriciu.

    Cat despre articol, simt exact ce simt si pentru Patapievici. Adica: „si eu care credeam ca EU sunt prost si greu inteleasa”.

    Sa-mi fie iertata ignoranta ce imi aduce atata implinire dar cred ca m-am atins de jumatate dintre ei sau cel putin am atins coperta. O spun sincer si felicit pe oricine a reusit sa citeasca si sa stie atat. Ba mai mult, ii si respect daca vor sa impartaseasca ceea ce ei stiu cu astia mai ignoranti, luminandu-ne cu darul lor pedagogic. Un lucru pe care totusi nu l-am acceptat nici la cei mai reusiti e rigiditatea si maturizarea lor.
    In schimb, m-am atins de o alta carte pe care sunt absolut sigura o stiti, poate chiar din adolescenta. E Elogiul nebuniei(sau discurs spre lauda prostiei), o carte in care m-am regasit si am regasit ceea ce banuiam despre oameni.
    Totusi, asta nu m-a schimbat. Mi-a facut o deosebita placere sa rad de mine si de prostia mea.

  22. Desigur, cine a avut timp – ºi chef – sã se mai gîndeascã la crizã în acest sfîrºit de an electoral plin de surprize ºi decepþii? Desigur, cine are chef – ºi timp – sã se gîndeascã la aºa ceva acum, în aceste zile cînd Sãrbãtorile de iarnã alungã cu o boare de sarmale peste munþii Carpaþi orice nori de îngrijorare? ªi totuºi, ceva esenþial pare sã se întîmple în lume, dincolo de faptul cã primul lucru peste care vom da, trezindu-ne din aburii sãrbãtorilor ºi din buimãceala guverniadei, va fi exact aceastã crizã de mult anunþatã. Ca majoritatea cititorilor acestei reviste, probabil, nici eu nu înþeleg foarte bine profunzimile ºi subtilitãþile financiare ale acestei crize care a început sã se rãspîndeascã peste lume. Dar pot sã vãd ºi eu, ca toatã lumea, cîte ceva dintre mãsurile care s-au luat – ºi se vor mai lua – pentru a o þine în frîu. ªi ajung ºi pînã la mine cîteva dintre îngrijorãrile ºi reflecþiile celor care chiar pricep despre ce este, de fapt, vorba. ªi mã bucur! Fiind vorba despre un subiect de bucurie, pot sã vorbesc deci despre acest lucru, fãrã a fi în contra-timp cu euforia obiºnuitã a sfîrºitului de an.

  23. Dar… mie nu-mi plac in mod deosebit sarmalele si nici cu criza nu prea am eu treaba ca nu prea am nimic. Implicit nimic de pierdut.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s