Elena, episodul 3

Am gasit-o. Am gasit o cafenea tare. Imi place acolo. Berea e mai buna acolo. Poate si pentru ca au pe perete unul din idolii mei. E greu sa nu gasesti pe cineva care sa-ti placa defapt acolo. Ma gandesc s-o fac ascunzatoarea mea. In Insomnia nu mai calc. M-am suparat prea rau. Dar sa lasam deoparte ce a fost. Am gasit-o.

Stateam in ea si priveam. Il priveam pe sensibilul si gingasul meu C. Eu recunosc tot. Stiti atunci cand va puneti in cap sa va uitati la ceva ce va place, ceva care oricum e acolo si in secunda urmatoare si va intoarceti privirea prin alta parte desi ramaneti putin melancolici si undeva in adancul vostru inca credeti ca va uitati la acel ceva care va place?

Asa am facut eu. M-am uitat pe geam pentru o secunda. Am vazut un fund. Fundul era absolut/ideal/suprem si sublim. Intr-o dimineata de primavara l-am botezat fundul elenistic. Fundul asta serpuia pe bancheta din spate a unui BMW. M-am intrebat daca sa ma duc sa o ajut sa-si scoata si capul de doctoranda din masina.

Am stat prinvind paharul pentru o secunda. Am vazut o ultima picatura de bere pe el. L-am ridicat, l-am dus la gura si ghici. Am absorbit-o ca-n reclama de la Mirinda. MAI! Si cum a ajuns picatura aia in mine mi-am simtit traseul fulgerator prin esofag si caderea brusca si puternica in stomac. M-a apasat atat de tare pe canapeaua pe care stateam ca am actionat sub comanda fortei de reactiune si m-am ridicat in picioare. Mi-am facut ochii marunti si am bodoganit ceva… Am fugit spre Elena dupa asta.

Am ajuns-o cu greu ca inapoia vertiginos inainte. M-am asigurat ca atunci cand se ridica sa fie atat de aproape de mine… aproape lipita. Ar trebui sa spun ca m-am aplecat la urechea ei dar adevarul e ca Elena este mai inalta decat mine deci m-am intins pe varfuri ca pot sa-i soptesc:

smochina: incotro?
Elena: ma duc pana jos.
smochina: Ce faci jos?
Elena: ma duc sa-mi citesc in karma.
smochina: pot sa vin si eu cu tine?
Elena: Numai daca pastrezi secretul.
smochina: care secret?
Elena: Ala cu distrugerea Universului
smochina: aaaa! no bine no, pai asa ma cunosti tu pe mine?

Am plecat impreuna sa-i citim Elenei in karma. Ajungem in buricul Clujului. Acolo Elena imi pune in mana o bila de popice.

Elena: sparge-le!
Cand ma uit mai bine pe post de popice erau pisici.

smochina: Nu pot!
Elena: Am zis! Sparge-le!
smochina: Eleno, in pisicii mei, dar sunt pisici!!! Nu pot!
Elena: Fie! Eu ma duc acum. Asteapta-ma aici. Nu lasa matzele sa se miste. E important.

Am ramas cu degetele in bila. Am inceput sa ma intreb oare ce e de ghicit in karma Elenei. Am stat. Au aparut si soarecii. Adio matze. Eu tot cu bila in mana. Imi ridic incet privirea si zaresc pe un ecran moaca Elenei. Uuuuiteee! Piiiipiii! Iuuuubiii! Mimiiii! Ciiichi michi lichi bichi! Iubitzica… Elenutzaaaa. Asta pana mi-am scapat mingea pe picior si am inceput sa injur de „cuptorase”. Am stat pana ieri acolo.

Am plecat intr-un final. Era tzeapa elenistica, bineinteles.
Am ajuns acasa. Am intrat pe net. Am achizitionat un virus. Din 5 in 5 minute imi apare pe ecran „Elena = Felina. Caut finete, personalitate, stil”.

Pai bine bine Eleno! Si pentru asta trebuie sa ma virusezi?

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s