frici!

Am frici. Am multe frici. Frici suna ca un fliosc-pliosc, bum, rum, jups, auci. Trebuie sa ma gandesc cu ce seamana „frici!”. Ce provoaca sunetul asta?

Am scapat de multe frici! in ultima vreme. Acum ma gandesc sa scap de una dar nu ii dau de capat. Zici ca mi-am facut o reteta pentru toate dar una nu functioneaza dupa ea. Imi e frica sa nu am de ales dar imi e frica si sa aleg atunci cand am de ales. Suna asa cum suna dar: imi e frica sa nu am de ales in a alege, sa fiu nevoita sau obligata sa aleg cand eu nu vreau nici o obtiune sau le vreau pe amandoua. Sau vad si alte optiuni.

Si daca totusi stau in fata unei alegeri si vreau sa aleg sa nu-mi fie frici! de ele. Odata ce aleg parca ma rezum la un algoritm matematic. Una e buna si alta e rea. Pe cand intotdeauna e una care e buna si una care e mai putin buna sau una e rea si cealalta e mai putin rea.

Imi e frici! pentru ca stiu ca dincolo de alegerea asta mai trebuie sa fie o optiune, o portita de scapare. Dar asta ar insemna ca nu am vrut sa aleg de la bun inceput sau ca sunt mult prea nehotarata si pentru cele mai mici alegeri.

E ca un segment libertatea: o am de aici pana aici. Cat de lung e tine mai mult de cat de mult respect legea junglei.

Cu cat ma gandesc mai mult frici! in cazul asta incep sa fiu din ce in ce mai convinsa ca si alegerea tine de o lege a junglei intr-un fel. Pentru ca nu intotdeauna alegi singur si nu intotdeauna alegi ce vrei. In alegeri esti intr-un fel un algoritm si lucrurile de care ai tinut cont in a alege nu toate tin de tine. Pana la urma ce vrei tu cu adevarat conteaza destul de putin intr-o alegere. Si daca totusi conteaza mai mult, esti facut un nesimtit in secunda 2. Stiu ca sunt multi care spun „nu-mi pasa de ce cred ceilalti” dar eu cred ca sunt defapt mai multi carora le pasa intr-un fel sau altul de ce cred ceilalti. Ne place sa ne amagim uneori ca suntem ataaat de liberi cand cele mai multe alegeri nu tine de noi.

Sa zicem, uneori alegem ce e mai convenabil fara sa ne facem noi alte optiuni. Adica sa le facem noi pentru noi. Ne multumim cu ce e de ales, ne multumim cu ce e pe piata.

In plus, odata ce alegi nu te mai tot intorci. Am facut o alegere. Am facut-o prost? Asta e. Inghit si tac. Stiu si cred in portita de scapare dar sincera sa fiu si asta e o alegere si nu ma astept sa stiu ce e dupa poarta asta.

Imi e frici! de asta pentru ca sa ai o singura optiune nu inseamna libertate si sa ai 2, nu stiu prin ce rationament, inseamna sa ai mai multa libertate cand defapt nu o ai. O ai pana alegi. Asta daca alegi liber. Dupa ce ai ales, drumul tau pe o optiune devine ca si inainte de a alege.

Nici sa nu alegi nu e chiar o libertate. Deci nu e vorba de libertate pana la urma.

Sa-ti faci propriile optiuni suna foarte bine si da, eu chiar cred ca e posibil cu mai multa munca. Doar ca uneori alegerile pe care le fac nu sunt dictate de mine. Imi da altcineva de ales.

Stiu ca o lalai cu frici! pe undeva. Stiu ca imi scapa ceva, nu vad ceva. Oricum o scot eu cumva la capat cu frici! Sunt prea incapatanata sa nu o fac. Si oricum nu o iau inca in serios.

Tot ce inteleg e ca nu e foarte bine sa dai cuiva de ales. Nu ii faci un bine punandu-l sa aleaga. Dar daca totusi faci (magaria) asta, da-i mai mult de 2 optiuni. Creaza tu mai mult de 2 optiuni daca poti. Nu il minti! Pentru ca daca tu dai de ales cuiva inseamna ca intr-un fel tu vrei ca el sa nu vada multitudinea optiunilor cu referire la el. Asta inseamna ca nu dai! Nu numai ca nu dai dar mai si iei impunand o alegere. You are not going with the flow, my friend. „Nu de alta, dar nu vreau eu sa te las.”

Ceva de genu… „uite! eu nu iti impun nimic dar tu trebuie sa alegi intre varianta A si varianta B. Bineinteles ca nu iti ofer mai mult. Da da stiu, alfabetul e lung dar nu vreau sa-ti dau mai mult de atat! Vreau sa te fac sa crezi ca nu exista Z si iti mai spun ca eu NU iti ofer libertatea de a le vedea, nu fac compromis cu mine pentru tine. Hai hai hai alege”.

Pentru mine asta suna mai perfid decat „asta trebuie sa faci pentru ca asa e bine!” sau decat „sunt rezonabil, nu crezi?”.

Odata ce vezi C-ul si M-ul si S-ul si P-ul tinzi sa alegi altceva decat A si B. Dar daca totusi alegi, sa zicem, P-ul „esti un nesimtit!” :- )))))))))))

1 comentariu

  1. „Cum putea să știe? Cum putea să verifice? În orele de fizică, orice elev poate să facă experiențe spre a verifica exactitatea unei ipoteze științifice. Omul însă, pentru faptul că dispune doar de o singură viață, nu are nicio posibilitate să verifice ipoteza prin experiență, drept care nu va afla niciodată dacă a greșit sau dacă a făcut bine dând ascultare sentimentelor sale.”

    Milan Kundera – Insuportabila ușurătate a ființei


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s