Let it be

M-am smochinit demult. Am inceput sa ma smochinesc cand au navalit amintirile. Inca navalesc si simt ca ma cenusesc. Nu sunt grele sau usoare si am incercat sa le vad mai mult decat au fost. Nu te face foarte fericit de altfel sa le pictezi sau sa nu le arzi marginile. Adica sa nu adaugi o anumita aura unei amintiri te face uneori sa le omiti unicitatea.

Si pana la urma. Adica pana la urma urmei mele m-am linistit. Nu asa cum ma asteptam desi nu ma simt neaparat surprinsa.

Nu ma mai lupt. Nu am pentru ce. Spre uimirea mea nu am pierdut renuntand la lupta. Nu simt ca am castigat. Nu am castigat nimic. Nu am pierdut nimic. Dar am luptat. M-am zbatut. Si multi o sa vina sa-mi spuna ca nu ne zbatem degeaba. Prea tarziu. Nu mai cred.

Caut sa mai cred in fiorul unei pasiuni sau a unei sanse sau a unei sperante si ma opresc fara sa ma gandesc prea mult. Gata. Nu mai gandim. Nu mai gandim prea mult. Si hai sa nu mai cred in nimic. In locul ala de unde iau o minciuna a mea adresata mie ramane un gol ce doare. Si golul asta, in timp, din ceea ce parea a fi vid ce o sa ma inghita, s-a transformat intr-un gol neutru. E suportabil si defapt nici nu mi-am pus problema ca ar putea sa fie din nou insuportabil.

Imi vine sa spun ca sunt stapana mea si prin asta incep sa inteleg ca nu mi-am gasit inca cuvintele prin care sa exprim ce simt cu adevarat.

E ca si atunci cand stii ca nu mai esti demult copil dar te arati lumii ca unul. Cand simti ca nu mai rabdare, vreme sau chef sa faci asta si stii ca nu esti inca pregatit sau poate ca inca nu vrei sa ajungi parinte.

Nu mi-am pierdut imaginatia si nici curiozitatea pentru lumea in care traiesc. Nu am pierdut nimic din ce am trait si nici prin ce am trait. Nu am pierdut nimic.
Nu simt ca sunt mai inteleapta si nici mai inalta. Nu am castigat rabdare si nici crezul ca as avea dreptate. Nu am castigat nimic.

Doar ca… e ca si cum ai face stanga imprejur si ti-ai da seama ca mergeai cu spatele. Vedeai doar ce trece. Cred ca sunt prea batrana sa mai vad speranta in maine. O vad in mine, dar nu in maine sau in acolo.

Refuz politicos sa mai cred in ce nu exista azi si acum. Refuz asa cum refuzi o prajitura de care nu iti e pofta. Am trecut de faza in care imi vine sa zic bullshit din 5 in 5 minute la ce aud. Imi ajunge sa mi-o spun. Imi ajunge sa nu spun. Sa refuz sa vorbesc atunci cand nu e ceva de spus si sa ma apar de etichete si stampile puse aproape isteric pe fruntea mea de altii.

Partea proasta e ca incep sa ma plictisesc. Nu de mine. Dar simt un fel de plictiseala pentru ceva. Nici nu sunt sigura ca e plictiseala. Mai degraba indiferenta. Nu una violenta. Una simpla, una nespusa. Imi pierd entuziasmul. Cred ca asta se intampla. Imi pierd entuziasmul aratat. S-ar putea sa-l simt. Incep sa nu-l mai arat. Nu din frica de a fi interpretat gresit ci mai degraba din faptul ca intr-un fel nu poate fi impartit. Si nici trairea care l-a generat nu poate fi impartita.

Incep sa cred ca jobul asta pe care-l am dar nu il am e ok. E decent. E… altfel dar e decent. Incep sa cred ca progresul meu e incet. Nu stiu cat de sigur sau nesigur e. Cert e ca progresul e incet si jobul e decent.

Nu mai simt furie sau senzatia ca vaslesc intr-o barca pe uscat. Nu mai simt ca stau pe loc. Nu ma simt plafonata si nici obosita. Nu simt nici ca am inceput neaparat ceva.
Simt ca am rabdare desi nu astept nimic pana la urma. Desi nu o am cu cineva sau cu ceva anume. Simt ca e liniste. Si nu o liniste senina si inteleapta. O liniste oarecare. O liniste acceptabila. O liniste pe care nu-mi vine sa o judec. Si atat.

In alte cuvinte: Let it be.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s