Ce nasol e cand ai blocaje de genul.
Stau cu mainile deasupra tastelor. Beau. Imi pun iar mainile pe taste. Iar beau. Stiu! Stiu ce vreau sa spun! Un drac, doi draci, toti dracii pe mine azi…
Asta e jurnal, nu? Asa ca azi Vlad a plecat in Republica Moldova. Sfasietor. I-am zis sa-si faca testament ca-mi lasa mie sigiliul ala papal. Sta 3 zile. Eu sper ca se si mai intoarce. A plecat cu masina lui desi toata lumea l-a sfatuit sa-si lase masina acasa. Treaba lui. E mare acum. Se descurca el. Am o mica banuiala ca nu m-a trecut in testament cu sigiliul ala. :-))) Acum serios. Nu stiu ce e in capul omului… Republica Moldova. Hai inapoi. O sa ne intalnim intr-o cafenea sa-mi povestesti tot tot! Si eu o sa trec pe langa tine intr-o parte. Tu o strigi dupa mine. Eu ma fac ca nu te vad. Tu te agiti. Eu ma fac ca-mi sta inima in loc „o fantoooma!!! fugiti!!! s-a spart conducta de suflete ratacite care nu au apucat sa le spuna parintilor ce e cu ei!!!!” :-)) Si tu o sa-mi ierti capriciul de a ma manifesta. Ma Vlad ma! Tu imi intelegi glumele! Si eu o dau pe dans in stil Nirvana(sau Metalica 😉 da’ cine face diferenta! Eu nu fac intre alanis si natalie asa ca…)(adica bataiala pe scaun in timp ce tu povestesti de vreun muzeu). Si tu imi spui ca nu pricepi de ce nu iti e rusine cu mine cum ca cica caca in conditii de cunostinte ai refuza sa mai iesi cu mine prin oras sa plimbi Tazmania.
Stii ce e nasol ma Vladule??? Ca nu ne putem imbata impreuna. Asta e cel mai nasol. Nu e ca eu nu pot sa-ti spun ce am suflet. Si stiu ca nici tu nu poti. Partea frumoasa e ca amandoi stim ca avem ceva de ascuns, amandoi stim ce ascundem si nu vorbim veci despre asta. Eu te banuiesc. Tu ma banuiesti. Si avem incredere in banuielile celuilalt. Fain. Noi nu vorbim niciodata defapt? Serios acum? Acum intreb ca stiu ca nu o sa citesti ce scriu eu aici! Nu ma baga in seama. Aproape ca-mi vine sa zic ca e defect de gen. De parca toate lucrurile trebuie spuse pe fatza.
Iti multumesc ca razi cu mine, ca pleci prin lume din cand in cand sa-mi povestesti cum sta treaba in poze foarte foarte prost facute. Asta e! Omule, adevarul e ca nu stii sa faci poze! Nici eu! Dar nici tu! Nici eu… nici tu, stii tu.
Pentru ca ma ierti ca-ti distrug si conturb linistea, pentru ca tie iti plac persoanele aranjate si putzulite(nu ca as avea eu vreo repulsie pentru). Stai… Cum sunt tipi aia? Cu stiiil. Aha! Tipi cu stiiiil. Si femei care nu au stiiiil. Ahaaaa. Esti atat de batut in cap uneori ca pana si eu te pricep!
Vladutz? Multumesc ca accepti sa iesi cu mine in oras in timp ce mainile mele sunt pline de zgarieturi de matza. Stiu ca pentru tine asta e sacrificiul suprem… :-)))
Acum trecand peste toate porcariile pe care le pot spune despre tine(aproape ca-mi vine sa scriu ca te iubesc intr-un fel anume, adica uman dar imi e frica de mici gelozii ssst!)
Vlad, stiu ca nu imi e rusine sa ma vad prin ochii tai. Tu ma privesti la fel. Asa cum m-ai cunoscut la 17 ani. Pentru tine nimic nu s-a schimbat. Cel putin asa ma vad. Si da, stii ca gandeam mult mai bine la 17 decat la 23 cand gandesc ca o baba de 90 de ani. Tu imi aduci aminte ca pentru cel putin 2 ore nu am voie sa fiu altceva decat persoana mea.
Vlad!!! Nu stii cat de mult ma bucur ca nu o sa citesti niciodata ce scriu eu aici!
Vlad! Eu stiu ca tu stii ce scriu eu aici!
Aham! Si abia acum incepem defapt. Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii…
E uimitor cat de prost poti sa incepi ziua si cat de fericit o poti incheia. Vlad, nu mai vorbesc de tine acum. Dar eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii.
Vlad, tu stii de ce vroiam sa scriu eu acum? Vroiam sa scriu ca nu mai pot. Ca am nevoie de moale si daca e moalele capului meu. Ca asa sunt eu si unii o uita din cand in cand. Aceeasi care ma doresc uneori, alteori, de cele mai multe ori. De asta vroiam sa scriu. Ca oamenii nu au nici cel mai mic „cred ca” despre ce vor cu adevarat! Si eu imi faceam probleme! Cacat! Iti cer mere si cand le spui ca sunt la taraba cu struguri tot ei se enerveaza cu si pe tine! Dumnezeule! E socant sa-ti dai seama ca tu esti ala lucid. Ca tu esti ala calm defapt.
Sado-maso! Asta suntem toti! Si tot neamu nostru(mica cugetare despre specia umana, penibilitate masiva si ametita sau poate chiar diluata cu putin vin. Basina! Asta suntem! Ne-a besit vreun sfant).
Acum revenind la Vlad, prietenul meu scump la destainuiri dar ieftin la vorbit. La multi ani! Cred ca nu am impartit si inmultit cu nimeni mai multe cuvinte.
Vlad, mai vroiam sa scriu si despre altceva. De oameni care iti imprima pe moaca un zambet ireversibil. Stii tu despre ce vorbesc si eu stiu ca tu stii ca. ups. iar punct. Stii ca sunt nerabdatoare si stiu ca nu e momentul. Mai tac putin.
Si uite asa se goleste o sticla de vin. Sec. Vroiai dulce dar asta e sec.
Vlad, stii tu vinurile alea care-ti lasa seceta in gura? Ei. Asta am baut eu acum. E oribil. Sa nu-l incerci pe asta. Stiu ca stii ca eu stiu ca tu stii ca. Oricum si daca nu stii, nu are rost sa scriu aici. Ca tu nu o sa treci pe aici oricat de mult tin eu la tine asa ca mai bine iti spun cand vii din Republica Moldova. O vie. Doua vii. Eu sper sa te aduci tu pe tine viu. Clar. Totul e limpede. Atat de limpede incat imi vine sa ma culc. E trist de limpede, nu crezi?
Omule.
Smochina's blog 