Una dintre minunile mult iubitelor mele cafenele sunt oamenii singuri(care stau singuri la masa). Barbatii ca barbatii, cu gandurile lor, fantezii eroice sau erotice, calcul, treburi, socoteli, drujbe, afaceri, trafic, jucarie noua si uneori „ce fraier sunt”.
In schimb o femeie e constienta de singuratatea ei. Intra. Se aseaza. Citeste meniul, tot meniul. Se uita la ceas. Spune ce vrea. Isi aprinde o tigara. Vesnicul machiaj, vesnicele constientizari de sine, pozitii peste picior si picior peste toc leganat. Se face ca asteapta pe cineva. Se face ca ea e o printesa. Se facea ca printul si aparea. Ahaaa. De parca toata lumea o s-o creada aiurea ca pur si simplu vrea o cafea intr-o cafenea populata fara sa dialogheze. Eu sunt relaxata daca ajung singura in cafenea. Bine, dar mie imi trec gandurile barbatilor prin minte. Odata citeam ceva revoltator, de neinchipuit, nemaiauzit si nemaifacut(atat de nustiucum ca am uitat ce). M-am trezit la un moment dat ca eram cu falcile pe podea, cu ochii aproape iesiti din orbite de parca vedeam in direct cum fute un iepure o elefantica si ei chiar ii placea. Mi-am dat seama ca am fost vazuta dar m-am facut ca-mi ploua cafea in gura.
Oricum, asteapta pe cineva ca si cum cineva chiar o sa apara. I se aduce cafeaua(cel mai probabil). Isi mai aprinde un kent lung.
E luminoasa inca. Plina de speranta. Clar vine. Se uita la telefon. Scrie mesaj, citeste mesaj, se joaca pe telefon? Nu-i treaba mea. Isi aranjeaza camasa. Isi verifica geanta. Se uita in gol. Se mai uita in gol. Incearca sa se gandeasca la ceva. Se plictiseste defapt. Isi bea cafeaua in continua asteptare. Deja mie imi vine sa-l sun pe magar(sau pe magarita) sa-l intreb care-i faza!
Se ridica fumul. Il lasa sa curga fluid printre buze. Il urmareste atenta. Mesteca in cafea. Inverseaza sensul de incrucisare al picioarelor. Citeste din nou meniul. Priveste din nou in gol. Isi mai aprinde o tigara. I se intuneca fata odata cu ultimul strop de cafea. Pare prinsa si iritata. Isi stinge tigara. Isi ia paltonul si geanta, plateste si pleaca victorioasa.
Scena se repeta pe la ora 12 a.m. si pe la 6 p.m. Mi se intampla de multe ori sa o surprind asa ca nu ma mai surprinde. Siguratatea pare atat de dureroasa. Ca si cum e tabu ca o femeie sa fie singura intr-o cafenea. Cea pe care am vazut-o azi era draguta si parca avea mai multa nevoie de monolog decat de dialog. Parca ar fi tras cu urechea la ce vorbesc cei din jur la fel de des pe cat ma uitam eu cu coada ochiului la ea.
Oricum barbat sau femeie, eu sau tu, singur la cafea e un show pana si atunci cand ne chinuim sa nu ne pierdem in ganduri.
Smochina's blog 